Al treilea volum al dosarului de supraveghere informativă al Hertei Müller conține rapoarte și transcrieri ale conversațiilor pe care ea le-a purtat cu diferite persoane în interiorul casei sale. La 25 iulie 1986 Müller a primit pe un cetățean german numit “Marișca.” Discuția a început cu gazda care i-a arătat oaspetelui câteva recenzii ale cărții sale și alte publicații semnate de alți scriitori germani, care trăiau în România. Herta Müller a vorbit despre succesul ei cu Niederungen (Ținuturile joase) în Germania de Vest și a folosit acest prilej pentru a descrie persecuțiile la care a fost supusă de către Securitate. Müller și-a amintit că, după ce a refuzat oferta de a deveni informatorul ei, Securitatea a început să o hărțuiască și și-a pierdut slujba ca traducătoare într-o fabrică din Timișoara. Mai mult, ea a fost convocată periodic la poliția secretă și acuzată de “parazitism social” și contacte ilegale cu cetățeni străini. După o vizită la secretarul local de partid, Müller a primit un nou loc de muncă, dar datorită conflictelor sale cu directorul școlii, care nu a fost de acord ca ea să poarte pantaloni în timpul orelor, a fost înlăturată din funcția de profesor. Müller a povestit experiența marginalizării sociale și profesionale, fiind concediată din alte locuri de muncă din cauza intervenției Securității, care a supus-o la abuzuri fizice și psihice constante.