În decursul anilor 1960–1980, Cornel Irimie, alături de muzeografi, etnografi şi fotografi din cadrul Muzeului Brukenthal, a întreprins cercetări etnografice privind civilizaţia rurală românescă, care suferise de pe urma colectivizării forţate a agriculturii din perioada 1949–1962. Colectivizarea a demantelat structura socială a satului românesc şi a transformat profund modul de viaţă al ţărănimii (Kligman, Verdery 2011, 2). O excepţie au constituit-o satele de păstori, care au fost puţin sau deloc afectate de colectivizare. Este cazul satelor din zona Mărginimea Sibiului, aflate la poalele munţilor Carpaţi, la Vest de oraşul Sibiu.
Cercetările întreprinse de Irimie şi echipa sa în această zonă în prima parte a anilor 1960 au surprins universul spiritual al comunităţilor de păstori. Cercetările s-au finalizat cu studiul în limba germană: “Neue Forschungen zum Hirtenwesen der Rumänen mir einer Darstellung der Mărginimea Sibiului als einer typischen Zone” (Noi cercetări privind viaţa pastorală a românilor cu un studiu de caz privind Mărginimea Sibiului ca zonă tipică), redactat în decembrie 1964. Studiul de douăzeci şi nouă de pagini dactilografiate se împarte în cinci capitole. Primul capitol tratează istoria păstoritului în spaţiul românesc şi bibliografia temei, al doilea problema toponimiei satelor de păstori din Mărginimea Sibiului şi a originii lor, al treilea tipurile de locuire, al patrulea tehnicile folosite pentru prelucrarea lânii, iar ultimul capitol abordează credinţele religioase şi obiceiurile specifice păstorilor. În această ultimă categorie, Irimie analizează simbolistica mielului în universul religios al păstorilor şi felul în care această simbolistică este prezentă în obiceiurile de sărbătorire a Paştelui. Cercetarea unor practici religioase din perspectivă sociologică şi etnografică, precum cea din studiul menţionat mai sus, era o activitate care intra în contradicţie cu politicile regimului comunist. În discursul oficial, practicile religioase din lumea rurală erau menţionate doar în contexte negative, fiind prezentate ca reminiscenţe ale înapoierii satului românesc.