Ce pot învăţa în timp de o zi este un eseu de trei pagini scris în martie 1927, când Emil Cioran avea şaisprezece ani. Manuscrisul oglindeşte sursele formării sale intelectuale şi felul în care experienţele din tinereţe i-au modelat personalitatea. Textul este scris de mână cu cerneală neagră. Pe prima pagină a documentului fratele său Aurel Cioran a scris următorul comentariu sub formă de întrebare: “L-a publicat undeva? Probabil, nu.” Acest eseu ne oferă prilejul unei incursiuni în lumea interioară a elevului Emil Cioran de la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu şi relevă preocupările de zi cu zi ale adolescentului Cioran. Deşi pentru tânărul Emil Cioran, născut în Răşinari, un sat tradiţional de munte, Sibiul însemna prima experienţă a unui mediu cultural cosmopolit, caracterul burghez al oraşului îl făcea totuşi să se simtă încorsetat. Pornind de la acest sentiment, acesta se interoghează privind capacitatea sa de a depăşi rutina zilnică şi valorile morale ale mediului social mic-burghez din care provenea. Una dintre încorsetările cu care adolescentul Cioran trebuia să se confrunte era programul sever de la liceu. Acest program l-a făcut să compare şcoala cu un “un refren plictisitor” sau “o proză neplăcută” (Manuscris, 3). Ca urmare, interesul tânărului Cioran pentru şcoală era palid în comparaţie cu acela pentru lectura individuală. Acesta îşi încheie eseul prin sublinierea contrastelor şi paradoxurilor vieţii cotidiene, o temă pe care o va dezvolta mai târziu în multe din scrierile sale de maturitate.