În mod normal, un ham modern de escaladă este realizat din materiale testate conform normelor internaţionale (UIAA), uşoare şi foarte confortabile. Acestea însă nu se găseau în ultimul deceniu al comunismului în România. Soluția obținută prin bricolaj de Dragoș Petrescu are următoarele coordonate: ”Făceai rost de diverse materiale. În special de chingă pentru centuri de siguranță auto. Plus catarame metalice de la centurile de pompieri. Dacă aveai un cunoscut care făcea armata la pompieri, era o relație foarte bună și pentru alpinism. Dar nu era suficient, pentru că nu puteai fi sigur dacă centurile pentru pompieri rezistau la căderi în coardă. În ce priveşte hamul de escaladă, tocmai pentru că nu puteai să fii niciodată sigur de obiectul bricolat de tine, îți făceai o combinaţie de vestă plus scaun. Din coardă uzată, pusă de obicei în şase rânduri paralele şi cusută cu aţă chirurgicală sintetică, îţi făceai un fel de vestă cu bretele din chingă de jaluzele, pe care o îmbrăcai în jurul pieptului și cu care te legai în coardă. Inițial, se folosea numai vesta, numai că, în urma unor căderi, exista riscul ca alpinistului rămas atârnat în coardă să i se oprească circulația, ceea ce îi putea fi fatal. Și atunci, s-a completat echipamentul cu aşa-numitul scaun, făcut din chingă pentru centuri de siguranţă auto cusută cu aţă chirurgicală, care arăta ca o centură cu două ochiuri pentru picioare, şi în care te legai împreună cu vesta”. Hamul, compus din vestă şi scaun, există în forma originală în colecţia privată de bricolaj a lui Dragoş Petrescu, dar nu mai poate fi folosit pentru escaladă din cauza îmbătrânirii materialelor din care a fost confecţionat.