Acest document contribuie la cunoașterea activității exilului românesc postbelic din anii 1980, în special a modului de corespondență și interacțiune a exilaților între ei. În perioada regimului comunist în România, românii din emigrație s-au aflat la distanțe semnificative unii de alții, fiind stabiliți pe mai multe continente: Europa, America de Nord, America de Sud, Australia și Africa. Cei mai activi dintre aceștia au pus bazele pe teritoriul țărilor de reședință mai multor organizații, asociații, instituții, institute, fundații, publicații și edituri. Scopul acestor demersuri era acela de a: reprezenta națiunea română, valorile și principiile ei democratice și de a-i apăra interesele până la prăbușirea regimului comunist; coordona activitatea românilor din străinătate pentru desfășurarea de activități care să ajute la restabilirea sistemului democratic din România; reprezenta exilul în cadrul unor societăți democratice și de a-i rezolva problemele; stabili legături cu guvernele occidentale și cu organizații internaționale; colabora cu reprezentanţi ai celorlalte ”naţiuni captive” din Europa Centrală şi de Est în vederea formării unui front comun de demascare și îndepărtare a comunismului. Un astfel de demers a fost și cel al lui Ion Dumitru, personalitate a exilului, care a înființat la mijlocul anilor 1960 una dintre cel mai importante edituri ale emigrației române. Aceasta a fost fondată la München, acolo unde el s-a stabilit în 1961, și a fost înregistrată oficial în 1976 ca firmă tipografică. Sub egida sa au fost publicate peste 80 de cărți ale românilor din exil, extrem de valoroase pentru cultura și istoria națională. Pentru intrarea în posesia unor astfel de volume, proprietarul editurii, Ion Dumitru, a întreținut o amplă corespondență cu cei interesați. O dovadă a acestor relații este această scrisoare, pe care Ion Dumitru i-a adresat-o lui Leonid Mămăligă în 8 august 1982. Leonid Mămăligă, pe numele de scriitor L.M. Arcade, a fost o personalitate a exilului românesc, în cadrul căruia i-a afirmat, în special, prin înființarea și coordonarea timp de peste 30 ani (1958-1989) a Cenaclului de la Neuilly-sur-Seine. Scopul cenaclului, de altfel unic în Franța acelor ani ai exilului, a răspuns nevoii existenței unui loc românesc care să ofere intelectualilor români din afara țării posibilitatea unor întâlniri și discuții tematice. De asemenea, cenaclul a reprezentat o tribună de exprimare a intelectualilor români din exil, care a contribuit la menținerea vie a identității românești în străinătate și care a pus în comunicare cultura română cu cea franceză. Totodată, cenaclul a stimulat actul de creație atât în limba română, cât și în limba franceză, prin susținerea și promovarea scrierilor românești, precum și editarea acestora, cenaclul având și o editură proprie, Caietele Ionorogului. În ceea ce privește subiectul scrisorii pe care Ion Dumitru i-a adresat-o lui Leonid Mămăligă, acesta era referitor la trimiterea unui colet de cărți apărute la editura sa, pe care însă nu le solicitase pentru el, ci pentru o altă personalitate a exilului, Aurel Răuță, profesor la Universitatea din Salamanca, Spania. Acesta s-a remarcat în cadrul exilului prin activitatea sa publicistică și prin fondarea, alături de alții, a Asociației Hyperion din Paris. Această a fost o platformă de distribuţie a cărţii româneşti în exil. În 10 ani de activitate, a distribuit românilor din emigrație peste 10.000 de volume, publicate la peste 130 de edituri. Documentul se află în format A4, în copie, în colecția Ion Dumitru din arhiva IICCMER.