Încă de la anii 1990, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au decis că impresionanta lor colecție din Paris să fie donată statului român după moartea lor. În consecință, în 1998 au numit pe doi dintre prietenii lor apropiați, Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei, ca executorii testamentari. Celor doi li s-a încredințat aducerea Colecției Lovinescu-Ierunca (compusă din cărți, documente și viniluri) în România (Lovinescu 2010, 477). După moartea proprietarilor și creatorilor ei, Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei au împărțit colecția între ei. O parte, alcătuită, în principal, din manuscrise, memorii, decupaje din ziare, copii ale articolelor de presă, reviste și alte publicații de presă străine, a fost donată în 2012 Arhivelor Naționale ale României. Cărțile au fost împărțite între trei instituții: Uniunea Scriitorilor din România (aproximativ 1.250 de cărți rare), Facultatea de Științe Politice din București (circa 1.500 de cărți) și Universitatea din Oradea. La 6 septembrie 2011 Fundația Humantis Aqua Forte a donat restul documentelor și manuscriselor Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) (Meseșan 2015, 14-15).

Persoana care a intermediat donația către Biblioteca Universității din Oradea a fost Lilian Zamfiroiu. Doctorand în istorie la Universitatea din Oradea, Lilian Zamfiroiu a fost și adjunctul ambasadorului României la UNESCO, Nicolae Manolescu. Astfel, Zamfiroiu l-a convins pe Manolescu să îl contacteze pe Mihnea Berindei și să-i ceară să doneze o parte din colecția Monica Lovinescu-Virgil Ierunca Bibliotecii Universității din Oradea. Astfel, pe 27 aprilie 2010, un camion mare plin de cărți din casa celor doi colecționari de la Paris a sosit la Oradea. Cărțile au fost descărcate din camion și depozitate în noua clădire modernă a Bibliotecii Universității din Oradea (Matica 2010, 3; Editorial Jurnal bihorean 2013, 3). Începând cu anul 2011, colecția Monica Lovinescu-Virgil Ierunca este găzduită într-o sală special amenajată din Biblioteca Universității din Oradea și este deschisă cercetării pentru studenți, cercetători și alte persoane interesate de istoria exilului românesc și a mișcării de disidență culturală.