Reprezentarea Revoluției din Timișoara prin intermediul artei – 12 monumente realizate în Memoria Eroilor din Decembrie 1989 – este un proiect care a demarat în 1992 și s-a încheiat în 1999, odată cu amplasarea în loc public al celui de-al 12-lea monument al acestei suite artistice și memorialistice. Proiectul a fost asumat de Memorialul Revoluției din Timișoara, care pe baza mărturiilor aflate în colecția sa, a definit cele 12 locuri ale memoriei în care s-au înregistrat victime în timpul revoltei populare. Realizarea celor 12 monumente se datorează exclusiv Memorialului, care s-a îngrijit nu numai de identificarea unor proiecte artistice relevante datorate unor sculptori prestigioși din țară și din străinătate, dar și de realizarea lor practică prin atragerea de sprijin financiar sau material. Inaugurarea acestor monumente ale Revoluției din 1989 în Timișoara are profilul unui eveniment care se desfășoară permanent în spațiile urbane ale acestui oraș-martir, de unde a pornit revolta populară. După cum formulează Traian Orban, realizarea acestor monumente a fost una dintre cele mai importante misiuni pe care și le-a asumat Memorialul: ”Există la noi, de asemenea, și o dimensiune care implică prezentarea revoluției prin artă. Am realizat un complex de 13 monumente care marchează acest moment. 12 monumente care sunt ansamblu de interes național, iar al 13-lea e amplasat la noi, în curtea Memorialului, ca element care marchează 25 de ani de la decembrie 1989. 12 sculptori din țară și din străinătate au participat la realizarea acestui proiect. Finanțările pentru aceste monumente au venit din mai multe surse: banii din donații, de la Ministerul Culturii, de la autoritățile locale. Cele 12 monumente marchează locurile unde s-a murit în Timișoara.”

Cu privire la sensul pe care îl au aceste monumente pentru memoria colectivă, Traian Orban mai adaugă: ”E greu, e costisitor să faci un monument la noi în țară; noi am reușit să facem 12. De teamă am făcut aceasta la început: de teamă că se dorea ștergerea urmelor, că se dorea uitarea. Deci, anulare, uitare sau chiar deturnarea sensurilor revoluției spre alte ținte false. Am marcat aceste locuri pentru ca să se știe că acolo, și acolo, și acolo, în 12 locuri anume s-a murit. S-a murit pentru libertate, pentru o viață mai bună și mai demnă, pentru democrație.” Președintele Memorialului adaugă că, în același scop al neuitării, instituția pe care o conduce a adăugat o dimensiune muzeală și zonei Popești-Leordeni de lângă București, acolo unde au fost transportați o parte din morții de la Timișoara pentru a fi incinerați și a li se pierde urmele: ”Noi am făcut și la Popești-Leordeni o biserică-monument. În spate, un obiectiv [de vizitat] este gura de canal – acolo a fost aruncată cenușa martirilor. Pentru claritate, acolo sunt și numele martirilor arși – că se tot afirmă, total aiurea, că au fost agenți străini și persoane necunoscute. Nu! Au fost timișoreni, omorâți de comuniști în decembrie 1989. Se dorea ștergerea urmelor, la ordin. Și au șters destul de multe – au sustras cadavre, au distrus documentația din spital, au ars la crematoriu cadavrele, iar cenușa au dus-o acolo, la Popești-Leordeni. ” Cât despre cele 13 monumente (12plus 1) din spațiul urban din Timișoara , acestea au statutul unor opere deschise prin intermediul cărora Memorialul Revoluției din Timișoara marchează memoria Revoluției Române. În legătură cu cele 13 monumente din orașul Timișoara, Gino Rado  adaugă și o dimensiune pedagogică recentă: ”Noi, până de curând, făceam pelerinaje pe la monumentele din oraș, cele 12 despre care vă spuneam. Acum avem parteneriate cu școlile – ele au adoptat monumentele. Fiecare monument aparține de o școală – ei bine, în fiecare an, ei vin și fac pelerinajele la aceste momente. Sunt școlile care se află situate cel mai aproape de un monument sau altul. Iar acțiunile acestea de omagiere se fac în fiecare an, în luna decembrie. E ceva frumos și e încă un mod de a nu uita.”