Republicarea volumului în 1981 și publicarea materialului de dialog înregistrat al Macskarádió (Radioul Pisicii), având atașat materialul audio original pe CD, a fost realizată în 2007 de Péter Egyed. Noua ediție a omis subtitlul explicativ “povestiri fantastice.” Volumul a fost dedicat persoanei lui István Darkó, dar a urmărit să susțină opinia lui Egyed, conform căruia literatura maghiară din Transilvania era mult mai bogată decât în aparență. Creația lui Darkó reprezintă literatura, și din punctul de vedere al conștiinței de sine. El și-a luat foarte în serios meseria de actor. Aceasta a însemnat pentru el nu numai că a jucat un rol pe scenă, dar a fost și actor în viața de zi cu zi, în care s-a jucat pe sine sau pe un István Darkó mai bun. În volum, în scrierea intitulat A színész (Actorul), și-a clarificat rolul de actor / scriitor, adică relațiile sale intelectuale în legătură cu percepția / opinia / interferența / acțiunea: “Nu știu dacă cititorii, printre care sunt, în mod sigur, și ascultători de radio, de asemenea,” scria el “au observat că în emisiunile de la Macskarádió (Radioul Pisicii) (mă gândesc la transmisiunile live sau la relatările de la fața locului), când un fel de tăcere apare... prezența ei se zărește acolo [...] Acest OM nu spune nici un cuvânt, ne observă, ne vede fiecare șmecherie, vede licăririle ambigue în ochii noștri, sare asupra gândurilor imediat ca o panteră ... așa că ar trebui să avem grijă, vă rog! [...] Pentru el nu este mare lucru să sesizeze pânza de păianjen lipită de capul nostru.”