Festivalul internațional de action art și performance AnnArt a fost inițiat de Baász Imre în 1990 și a avut 10 ediții. Artistul a murit prematur în 1991 și astfel nu a avut ocazia să participe decât la prima ediție a festivalului organizat în iulie  1990. Timpul și spațiul ales au semnificații importante. Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din țară, farmecul provenind mai ales din legendele despre formarea lui. Festivalul a fost planificat de ziua Sfintei Ana, sărbătorită de Biserica Romano-Catolică cu o procesiune. Timpul și spațiul special subliniau aspectul ritual al festivalului, care părea că se petrece în afara timpului și spațiului istoric, într-un loc și timp liminal. Participanții primei edițiii erau Imre Baász, Attila Kopacz, Csaba Damokos, Gyula Fazakas și Gusztáv Ütő (artiști plastici), Sándor Csíki (muzician), Bölöni Dix Endre (pantomimă). Motivele principale erau: colivia, frânghia și starea de a fi încuiat. Documentația întreagă a festivalului consta  numai din câteva fotografii pe baza cărora avem posibilitatea să afirmăm că majoritatea spectatorilor făceau parte din pelerinajele venite la procesiunea religioasă.

Una dintre performanțele-cheie se leagă de numele lui Baász și poartă titlul Dacă nu dai apă, nu ți se dă apă, Dacă nu dai pâine, nu ți se dă pâine, Dacă nu dai viață, nu ți se dă viață.

După moartea bruscă și neașteptată a lui Baász, prietenii au fondat Fundația Etna, care a fost responsabilă pentru organizarea edițiilor următoare ale festivalului AnnArt.

La ediția a doua au participat șapte artiști locali (József Bob, Sándor Csíki, Csaba Damokos, Gyula Fazakas, Pálma Baász-Szigeti, Gusztáv Ütő). Dintre invitații internaționali a participat doar sculptorul și land-artistul Paul Ap. Davies din Wales, care a prezentat harta Europei de mari dimensiuni (7x10 cm) construită din gazon și pietre. Înmormântarea lui Baász a avut loc pe 19 iulie, astfel că majoritatea actelor artistice i-au fost dedicate. Văduva sa, Baász-Szigeti Pálma, a copiat una dintre scrisorile artistului trimisă din Finlanda pe hârtii mici și le-a atârnat pe un fir.

Memoria fondatorului a fost prezentă și după 1992.  Teodor Graur a dedicat piesa Among Stars  celor decedați. A așezat o saltea pe apă cu pământ și stele din hârtie, ghidându-le peste lac. Procesul părăsirii și ajungerii a încurajat amintirea, invocând riturile vechi, păgâne, conectând viii cu morții. A treia ediție a festivalului a prezentat o varietate mai mare de genuri, dând loc teatrului experimental (Csaba Damokos, Tamás Tóth J.), gegului minimalist (Szabolcs Veress), instalațiilor (Miklós Zoltán Baji). La al patrulea AnnArt au apărut și muzica electronică și operele intermedia. Tibor Pálffy și Attila Pázmán de la Teatrul Figura Studio din Gheorgheni au prezentat o producție absurdă și minimalistă, Restaurantul Sf. Anna. În 1994, Medium III și AnnArt 5 au avut loc în același timp sub numele Trench Art Festival. La festival  au participat 170 artiști din 25 țări, iar expoziția a prezentat mai mult de 20 de genuri artistice. Multe dintre genurile noi au apărut pentru prima dată în România la festivalul AnnArt. Au fost prezente și celebrități internaționale, ca Bartolomé Ferrando din Spania și Tatsumi Orimoto din Japonia. Edițiile din 1995, 1995 și 1997 au avut țeluri și conținuturi similare. În 1998 s-a lansat Open Section, unde elevii au avut posibilitatea de a încerca modalitățile noi de exprimare artistică. Ultima ediție a fost organizată în timpul eclipsei solare din 1999, care a fost pe deplin vizibilă din România. Organizatorii au vrut să  invite toți artiștii prezenți începând cu 1990, dar ideea a eșuat din cauza lipsei de bani. La toate cele zece ediții ale festivalului au fost prezenți în total 121 artiști din 26 țări cu 250 producții.