Colecția Sanda Stolojan a început să fie gândită și organizată de către colecționară după emigrarea sa în Franța în anul 1961. Această arhivă privată s-a îmbogățit continuu între 1961 și 2003, timp în care Sanda Stolojan a adunat atât materiale referitoare la activitatea exilului românesc, cât și documente legate de acțiuni desfășurate de colecționară și de alte personalități ale exilului din perioada în care România s-a aflat sub regim comunist. Totodată, această colecție este alcătuită dintr-o serie de documente în legătură cu politica externă a României în perioada comunistă, îndeosebi cea din timpul lui Nicolae Ceaușescu, dar și cea de după prăbușirea dictaturii comuniste. Îndeosebi, aceste documente se referă la relațiile României cu Franța în perioada 1968-1998. Mai mult, colecția Sanda Stolojan cuprinde documente care reflectă modul de implicare a românilor din străinătate în reconstruirea democrației în țara de origine. Drept urmare, colecția Sanda Stolojan reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea și scrierea istoriei acelei părți a exilului românesc care s-a implicat activ în mediatizarea în Occident a politicilor represive ale regimului comunist din România, precum și a situației țării din punct de vedere politic, cultural, social și economic în comunism, dar și după schimbarea regimului în 1989. În mod special, această arhivă privată ilustrează activitatea colecționarei și a altor personalități din exil pentru respectarea drepturilor omului în România comunistă, precum și pentru stoparea proiectului de demolare a orașului București impus de dictatura comunistă după cutremurul din 1977.
Multitudinea, diversitatea și importanța documentelor din colecția Sanda Stolojan se datorează atât parcursului său profesional, cât și atenției și grijii pe care a acordat-o păstrării memoriei. Născută într-o familie de intelectuali români, scriitori și diplomați, a beneficiat de o educație aleasă atât în România interbelică, cât și în străinătate. Liceul l-a absolvit la Paris în 1937, iar Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București în 1942. În România, Sanda Stolojan a lucrat ca traducătoare la o editură și ca funcționară la o cooperativă de dactilografie. În 1961 a emigrat împreună cu soțul ei în Franța, când au fost cumpărați de niște rude ale lui stabilite la Paris. Acolo a fost interpret oficial de limba română pentru președinții francezi, Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Valéry Giscard d'Estaing și François Mitterrand. Unul dintre momentele importante în cariera sa de interpretă a unui președinte francez a fost în mai 1968, când l-a însoțit pe Charles de Gaulle în România. Despre această experiență a scris mai târziu o carte. Documente în legătură cu această vizită se regăsesc în arhiva sa privată. În această calitate a avut posibilitatea de a revedea România și înainte de prăbușirea regimului comunist. Acest lucru a ajutat-o în elaborarea unor analize și comentarii importante referitoare la situația din țară, pe care le-a publicat în presa exilului sau în publicații străine, ori pe care le-a susținut fie la postul de radio Europa Liberă, fie în întrunirile și în corespondența cu românii din străinătate sau cu decidenți politici occidentali. O parte dintre acestea se regăsesc în colecția sa. De asemenea, statutul de interpret oficial de limba română pentru președinții francezi i-a oferit ocazia de a avea acces la o serie de documente pe care le-a păstrat în arhiva sa și care contribuie la cunoașterea și scrierea istoriei relațiilor bilaterale româno-franceze între anii 1968-1998.
După emigrare s-a implicat activ în activitățile exilului românesc. A desfășurat o serie de acțiuni de demascare a regimului comunist din România, concretizate atât în articole publicate în presa exilului și în cea occidentală, precum şi în comentarii la Radio Europa Liberă menite să aducă la cunoștința decidenților occidentali a situației României comuniste, cât și în organizarea exilului în vederea apărării drepturilor omului în țara de origine. În acest sens a înființat și condus între 1984-1990 Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, cu sediul la Paris, în acțiunile căreia s-a folosit de prieteniile politice pe care le-a stabilit în străinătate și care s-au dovedit extrem de utile cauzei Ligii. Datorită implicării sale în lupta exilului de mediatizare în Occident a încălcării drepturilor omului în România comunistă această activitate poate fi recuperată și reconstituită din documente din colecția Sanda Stolojan. Activitatea în exil a Sandei Stolojan n-a fost numai una politică, ci și una literară. A fost cofondatoare a revistei literare Les Cahiers de l'Est, dedicată, în special, scriitorilor din Europa de Est, și a publicat o serie de poezii și proză în ziare și reviste literare ale exilului, dar și volume de poezii. Câteva numere ale unor astfel de publicații literare ale exilului, dar și occidentale, au fost colecționate de Sanda Stolojan și pot fi consultate în arhiva sa privată. Acestora li se adaugă și unele numere ale unor publicații ale exilului sau străine cu caracter politic.
Colecția sa cuprinde și câteva materiale care nu au legătură cu perioada 1961-2003, ci cu anii 1919, 1923 și 1926. Acestea constau în pagini din revista Journal de L'Université des Annales în legătură cu activitatea Elenei Văcărescu (1864-1947), o scriitoare română stabilită în Franța, unde a desfășurat o bogată activitate politică și literară. A fost secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor între 1919-1939, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze și decorată de guvernul francez cu ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Aceste articole au fost colecționate de Sanda Stolojan după emigrarea sa în Franța. De asemenea, Sanda Stolojan a fost interesată și de studiile și articolele publicate de Marcel Fontaine (1888–1973), ofițer în cadrul Misiunii Militare trimise de Franța în România între 1916–1918 la solicitarea guvernului condus de Ionel Brătianu. După încheierea Misiunii, acesta a revenit în România, în 1919, în cadrul Misiunii Universitare Franceze, ca profesor la licee din Turnu Severin, Craiova și București. A rămas în România până în 1948, când activitățile și cursurile lui au fost interzise de autoritățile comuniste, după care a fost expulzat împreună cu ceilalți profesori francezi ai Misiunii. După instaurarea regimului comunist în România, fostele sale eleve și profesoare care au păstrat corespondența cu acesta au fost condamnate la închisoare în 1952 în cadrul celebrului ”lot francez.” În 1949, Marcel Fontaine a înființat secția română a Radiodifuziunii Franceze, al cărei redactor-șef a fost până în 1956, unde în fiecare duminică a realizat câte un editorial fie în limba franceză, fie în limba română în legătură cu transformările din România sub regim comunist. Datorită activității desfășurate de Marcel Fontaine pentru mediatizarea în Occident a situației României sub dictatură comunistă, Sanda Stolojan a fost extrem de interesată de articolele publicate de acesta, pe care le-a colecționat și păstrat în arhiva sa personală.
Așadar, Colecția Sanda Stolojan reprezintă o sursă istorică importantă pentru istoria exilului românesc, pentru relațiile bilaterale România-Franța între 1968-1998, pentru înțelegerea modului în care românii din diaspora s-au implicat în reconstruirea democrației în țara natală după prăbușirea regimului comunist, precum și pentru transformările care au avut loc în România după 1989 din punct de vedere politic, cultural, social, economic.
