Fondul Documentar Raţiu–Tilea reflectă activitatea politică și culturală a mediilor din exilul românesc din Europa de Vest în timpul Războiului Rece și critica exprimată de liderii ei privind regimul comunist din România. Fondul a fost colecţionat de Viorel V. Tilea și Ion Raţiu, două personalităţi cheie ale exilului românesc de la Londra. Cei doi au fost membri ai renumitei familii Raţiu, care s-a remarcat prin implicarea în mișcarea de emancipare politică a românilor din Austro–Ungaria.
În septembrie 1940, când a fost proclamat Statul Naţional–Legionar în România, Tilea ocupa poziţia de „trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar” al României în Marea Britanie, în timp ce Raţiu era parte a personalului legaţiei României la Londra. Noul regim politic l-a retras pe Tilea din funcţie, iar Raţiu și-a dat demisia din poziţia pe care o ocupa în legaţie, deoarece nu a dorit să servească noul regim pro-nazist de la București. Cei doi au decis să rămână în Marea Britanie pe perioada dictaturii de extremă dreapta de la București și au cerut azil politic la Londra.
În momentul plecării din funcţia pe care o ocupa la Londra, Tilea a luat cu el o serie de documente diplomatice, care ilustrau politica externă a României în perioada 1939–1940. În martie 1939, Tilea a fost implicat în incidentul diplomatic intitulat „Afacerea Tilea,” care în opinia istoricului britanic Rebecca Haynes a avut un impact puternic asupra politicii externe britanice în Europa de Est. După acest incident, cauzat de faptul că Tilea a alarmat guvernul britanic privind o presupusă intenţie a Germaniei de a dezmembra România precum făcuse cu Cehoslovacia, Foreign Office a trecut la o contracarare mai intensă a influenţei crescânde a Germaniei în Europa de Est (Haynes 2000, 99). Tilea a adunat și arhivat cu grijă corespondenţa sa cu politicieni și diplomaţi din anii 1930 și 1940, stenograme ale ședinţelor de guvern conduse de liderii Partidului Naţional Ţărănesc de la începutul anilor 1930, note privind activitatea sa politică și diplomatică, extrase din presa occidentală privind chestiuni românești din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și din prima decadă postbelică.
Pe lângă aceste documente, care acopereau teme de interes naţional și internaţional, Tilea a adunat și un mare număr de documente personale precum corespondenţă privată, documente privind activităţile sale economice, ciorne ale scrierilor sale. Documentele colecţionate de Tilea după 1944 oferă informaţii detaliate privind evenimente precum preluarea puterii de către comuniști în România, emergenţa primelor structuri ale exilului românesc și disputele interne care i-au subminat activitatea.
Documentele adunate de Tilea reflectă convingerile sale democratice, poziţia sa critică atât privind dictatura antonesciană, cât și cea comunistă, implicarea sa în activităţi ale exilului românesc din Occident. După moartea lui Viorel V. Tilea în 1972, Ion Raţiu, nepotul său, a moștenit colecţia de documente ale lui Tilea și biblioteca sa privată, și a unit arhiva lui Tilea cu propria colecţie de documente.
După preluarea puteri de către regimul comunist în România, Raţiu a ales să nu se întoarcă în ţară. A rămas în Marea Britanie, unde a activat ca jurnalist în anii 1940 și 1950. Datorită acestei experienţe, el a acumulat o expertiză solidă asupra problemelor Europei de Est postbelice și a colecţionat o mare varietate de documente care oglindesc istoria României comuniste, precum și viaţa politică și culturală a diasporei românești din Occident. Eforturile sale de documentare se regăsesc astăzi în piese ale fondului precum: fișe de lectură, ciorne ale lucrărilor academice, ciorne și transcrieri ale emisiunilor radio, precum și ale discursurilor, broșuri și programe ale evenimentelor academice din Occident privind probleme ale Europei de Est, etc. Raţiu a început la sfârșitul anilor 1950 să publice Free Romanian Press: Features and News from Romania, buletin săptămânal de știri care circula în diaspora românească din Vest și afișa o atitudine critică virulentă împotriva regimului comunist din România. Fondul documentar Raţiu–Tilea conţine o colecţie completă a acestui buletin de știri, un periodic foarte rar în bibliotecile și arhivele din România.
Raţiu a fost implicat profund în organizarea comunităţii exilului românesc, mai ales în decursul a două perioade. Prima perioadă a fost cea a anilor 1940, când acesta a fost unul dintre iniţiatorii a Comitetului Executiv al Mișcării Românilor Liberi. În a doua perioadă, din anii 1960 până în anii 1980, Raţiu a lansat mai multe acţiuni și iniţiative. În 1965, Raţiu a înfiinţat Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia, care a reprezentat un cadru instituţional pentru numeroase iniţiative politice și culturale din exilul românesc. Raţiu a iniţiat, de asemenea, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, organizaţie al cărei președinte a fost ales în 1984. Această organizaţie, care își propunea să unifice toate structurile exilului românesc din Occident, s-a remarcat prin opoziţia susţinută împotriva încălcării drepturilor omului de către regimul comunist din România. Implicarea lui Raţiu în organizarea exilului românesc este ilustrată bine de acea parte a colecţiei care conţine rapoarte despre diferite evenimente, care au avut loc în diaspora românească, memorii adresate guvernelor occidentale pivind încălcarea drepturilor omului de către regimul comunist, corespondenţă purtată nu doar cu personalităţi ale exilului românesc, ci și cu politicieni occidentali, precum și ciorne ale discursurilor sale.
Aceste arhive personale privind exilul românesc, care erau depozitate în biroul lui Raţiu de la Londra, au atras atenţia Securităţii, care în 1961 a redactat un plan detaliat de sustragere a acelor dosare considerate de mare interes pentru poliţia secretă (Olaru 2017, 9). Raţiu însuși a observat că anumite dosare au dispărut din biroul său. Securitatea era mai ales interesată de anumite dosare în care Raţiu a adunat informaţii despre activitatea personalităţilor exilului românesc, deoarece poliţia secretă se aștepta ca acestea să conţină date confidenţiale. După cum susţine Lavinia Snejana Costea, istoric specializat în istoria exilului românesc, Securitatea a avut tendinţa de a supraestima importanţa activităţii politice a personalităţilor diasporei și caracterul ei periculos pentru interesele regimului (Interviu cu Lavinia Snejana Costea). Astfel, Securitatea a investit numeroase resurse în vederea penetrării cu informatori a diasporei românești din Vest și a ţinerii sub o atentă supraveghere a personalităţilor ei cele mai importante.
Când Raţiu s-a reîntors în România în ianurie 1990, colecţia de documente Raţiu–Tilea a rămas la Londra în birourile Fundaţiei Raţiu. După moartea sa în anul 2000, familia a decis să doneze cea mai mare parte a colecţiei de documente personale și a bibliotecilor personale ale celor doi creatori ai colecţiei către BCU Cluj–Napoca, profesorul Doru Radosav, directorul instituţiei la acel moment, jucând un rol important în cadrul acestui transfer. În 2010, o parte a colecţiei de documente adunate de Raţiu și Tilea a fost transferată către BCU Cluj–Napoca. O altă parte a colecţiei de documente a rămas în custodia Fundaţiei Raţiu din Londra. Între anii 2010 și 2018, fondul de documente Raţiu–Tilea a trecut printr-un proces de arhivare, iar în final toate documentele au devenit accesibile publicului larg la sala de Colecţii Speciale a BCU Cluj–Napoca. În cadrul acestui proces, personalul BCU Cluj–Napoca a păstrat principiile organizării arhivei întreprinse anterior de creatorii colecţiei.
