Colecţia privată William Totok poate fi împărţită cronologic în două părţi: (1) piesele pe care acesta le-a creat sau le-a adunat în România comunistă înainte de emigrarea sa în Republica Federală Germania (RFG) în martie 1987 şi pe care a reuşit să le scoată ilegal din ţară în perioada dintre anii 1987-1989. (2) acele piese create sau adunate în RFG după anul 1987.
Prima categorie oglindeşte implicarea lui Totok în grupuri sau cercuri literare ale minorităţii germane din România comunistă, precum Grupul de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat) sau Adam Müller-Guttenbrunn. În timp ce Aktionsgruppe Banat a fost de la început o iniţiativă non-conformistă, cercul literar Adam Müller-Guttenbrunn a făcut parte iniţial din structurile culturale locale prin care regimul comunist încerca să controleze activitatea intelectualităţii germane din România. Acesta a afişat o atitudine conformistă până la sfârşitul anilor 1970, când mai mulţi membri ai Aktionsgruppe Banat s-au alăturat cercului. Aceştia au reuşit să îi schimbe orientarea şi au promovat în cadrul întâlnirilor o literatură non-conformistă. Direcţia imprimată de tinerii scriitori şvabi din Banat a fost blocată de către intervenţia brutală a autorităţilor la mijlocul anilor 1980.
Relativa liberalizare culturală iniţiată în anii 1960 a permis tinerilor intelectuali din România să aibă acces la produse culturale occidentale precum cărţi, ziare, reviste şi discuri cu muzică. În această atmosferă dominată de deschidere, iniţiative non-conformiste, care au contestat politicile culturale oficiale şi convenţiile sociale, au fost lansate în mai multe arii culturale. Între exemplele notabile merită menţionate filmul Reconstituirea (1968) regizat de Lucian Pintilie, trupele de muzică rock precum Phoenix şi Sfinx, dar şi grupuri literare non-conformiste precum Aktionsgruppe Banat la Timişoara şi Echinox la Cluj.
După relativa liberalizare culturală de la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, Ceaușescu a lansat în 1971 prin “Tezele din Iulie” o “mini-revoluţie culturală,” definită de o revenire la politicule culturale staliniste (Shafir 1985, 107). Totuşi, non-conformismul cultural nu a încetat să se manifeste imediat, după cum o arată piesele colecţiei Totok. Aktionsgruppe Banat, cercul literar pe care Totok l-a înfiinţat împreună cu alţi prieteni şi colegi a fost activ din 1972 până în 1975, când Securitatea l-a disolvat. Acest grup literar era format din următorii scriitori de limbă germană din România: Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner şi Ernest Wichner.
Totok a adunat în perioada anilor 1970 şi 1980 un număr mare de cărţi, periodice, discuri de muzică, care au devenit accesibile pe fondul liberalizării mai sus amintite. În această privinţă, contactele sale cu prieteni şi rude care emigraseră anterior în RFG au reprezentat o sursă importantă de produse culturale occidentale. Conform relatărilor sale, Totok a primit în anii 1970 prin poştă din Occident cărţi precum Originile totalitarismului (The Origins of Totalitarianism) de Hannah Arendt (1951) sau volumele clasice ale lui Leszek Kołakowski, istoric şi critic al filozofiei marxiste. El a adunat, de asemenea, manuscrise literare, corespondenţă, precum şi copii ale lucrărilor literare ale altor colegi din Aktionsgruppe Banat sau din cercul literar Adam Müller-Guttenbrunn. Multe dintre aceste piese conţineau critici privind regimul Ceaușescu, majoritatea exprimate prin intermediul unor jocuri de cuvinte sau ironii subtile. Criticile privind “socialismul existent în realitate” din România anilor 1970 aveau o bază ideologică neo-marxistă, marcată de contribuţiile filozofilor Școlii de la Frankfurt (Bahro 1978).
Aceste texte literare, majoritatea poezii, au fost citite în public în cadrul unor reprezentaţii acompaniate de muzică. Influenţa puternică pe care tinerii scriitori germani din Banat o exercitau asupra tinerilor din Timişoara a atras atenţia Securităţii, care a pus activitatea lor sub o atentă urmărire. În iunie 1975, casa familiei Totok din Comloșu Mare (o comună din judeţul Timiş) a fost percheziţionată de Securitate, după arestarea fratelui lui William Totok. Cu această ocazie, ofiţerii de Securitate au confiscat în mod ilegal manuscrise, publicaţii şi corespondenţă. Între manuscrisele confiscate, au fost şi memoriile lui William Totok din perioada 1970-1973 şi două caiete cu versiunile în lucru ale unor poezii (Totok 2001, 30–33). În octombrie 1975, Securitatea i-a arestat pe William Totok, Richard Wagner şi Gerhard Ortinau, toţi membri ai Aktionsgruppe Banat, precum şi pe criticul literar Gerhardt Csejka, care a jucat un rol important în susţinerea tinerilor scriitori (Wichner 2013, 7). După mai mult de opt luni de arest la Securitate (1975-1976), timp în care poliţia secretă a încercat să construiască în mod artificial o acuzaţie de propagandă anti-statală, Totok a fost eliberat datorită publicării în ziarele Frankfurter Rundschau şi Le Monde a unor articole care prezentau pe larg cazul său. Din 1975 până în 1977, Totok a trimis mai multe plângeri oficiale, în care solicita autorităţilor restituirea documentelor ilegal confiscate de Securitate. În 1977, poliţia secretă i-a returnat cea mai mare parte a documentelor, cu excepţia a două caiete de notiţe cu poezii, care au fost anexate dosarului său penal, ca probă legală a acuzării. În decembrie 2009, aceste două caiete au fost în final returnate autorului lor de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), instituţia însărcinată cu custodia arhivelor Securităţii. Restituirea a fost realizată în baza legislaţiei adoptate în România după 1989, care viza repararea nedreptăţilor comise de regimul comunist din România, între care şi returnarea manuscriselor confiscate către proprietarii acestora, cu păstrarea în acelaşi timp în cadrul instituţiei a unor fotocopii în vederea folosirii lor de către cercetători (D. Petrescu 2017, 125–136).
Măsurile represive ale autorităţilor comuniste au continuat şi după eliberarea lui William Totok din închisoare în 1976. Acesta a fost ţinut sub o atentă supraveghere de către Securitate, după cum o arată dosarul informativ creat de instituţie pe numele său. În mai 1982, poliţia secretă a percheziţionat din nou casa sa, precum şi pe cea a scriitorului Horst Samson, şi a confiscat mai multe documente, inclusiv un exemplar al memoriilor sale intitulate: “Projekt für eine intellektuelle Extermination” (Un proiect pentru o exterminare intelectuală; ACNSAS, I 210 845, vol. 2, 265–66; Totok 2001, 107–108). În acest manuscris, Totok a relatat experienţa sa din timpul arestului de la Securitate. După percheziţie, Totok a fost arestat din nou de către poliţia secretă pentru o scurtă perioadă de timp şi a fost interogat privind conţinutul manuscrisului. Din cauza condiţiilor din ce în ce mai dificile de trai din România din anii 1980 şi a hărţuielilor frecvente la care era supus de către autorităţi, Totok a decis să emigreze şi a primit viza de ieşire din ţară foarte repede după depunerea actelor. A părăsit România în martie 1987. Înainte de a pleca, Totok a distrus cea mai mare parte a documentelor personale, precum şi a corespondenţei, a fişelor de lectură şi a altor documente pentru a evita ca acestea să ajungă în mâna Securităţii. Acesta a reuşit să trimită în RFG prin reţele informale o parte a manuscriselor şi a fotografiilor sale. Folosind dreptul legal de a transporta în străinătate o anumită cantitate de bunuri în momentul emigrării, a luat cu el în RFG o parte importantă a bibliotecii personale.
A doua categorie de piese ale colecţiei este formată din documente, cărţi, materiale audio şi video colecţionate de Totok după emigrarea şi stabilirea sa la Berlin. Între aceste documente, merită menţionate impresionanta arhivă de materiale video şi audio, conţinând numeroase interviuri realizate cu intelectuali români. Aceste interviuri reprezintă o sursă importantă de documentare pentru cei care care cercetează relaţia între regimul comunist şi intelectuali în România. Totok a adunat, de asemenea, un număr impresionant de documente din arhivele poliţiei secrete din România comunistă (atât în format hârtie, cât şi digital), multe dintre aceste surse privind activitatea disidenţilor în România comunistă. Această parte a doua reflectă într-o mare măsură activitatea sa de jurnalist şi cercetător independent, colaborările sale cu o serie de posturi de radio precum Radio Europa Liberă, RIAS, DS-Kultur, DLF şi Deutsche Welle. Multe dintre aceste materiale au fost folosite pentru a documenta emisiunile radio pe care le-a realizat, precum şi la redactarea cărţilor scrise după stabilirea sa la Berlin.
Piesele au fost adunate şi arhivate în funcţie de interesele de cercetare ale creatorului colecţiei, precum şi în funcţie de activitatea de documentare de la posturile de radio. Cercetările sale academice acoperă o paletă variată de teme precum: relaţiile între intelectualitate şi regimul comunist în România, politicile regimului Ceauşescu privind minorităţile naţionale, precum şi extrema dreaptă în România post-89. Multe dintre copiile documentelor adunate de Totok din arhivele fostei Securităţi au fost făcute accesibile on line publicului pe website-ul revistei Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik.