Opoziția culturală a lui Cornel Chiriac împotriva regimului comunist din România este legată de activitatea sa de critic de jazz și de autorul al unui samizdat despre acest gen muzical, precum și de activitățile sale oficiale de la Radio România (postul de radio oficial român) și ulterior, la Radio Europa Liberă. Datorită show-ului său muzical extrem de popular, numit Metronom, pe care l-a inițiat la București și pe care l-a continuat la München după emigrare, Cornel Chiriac a avut la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, o influență enormă asupra tinerei generații.
Poliția secretă românească, Securitatea, l-a monitorizat îndeaproape din 1963 și până la moartea sa prematură în 1975. Supravegherea lui a creat un corpus consistent de documente legate de activitățile sale și de interacțiunile sale cu fanii. Dintre cele cinci fonduri principale ale arhivei fostei Securități, care reflectă interesele sale operative și regulile birocratice, documentele din Colecția ad-hoc Cornel Chiriac de la CNSAS pot fi găsite în patru fonduri diferite: fondul Documentar, fondul Informativ, fondul Rețeaua și fondul Departamentului de Informații Externe. Două tipuri importante de documente sunt incluse în această colecție ad-hoc. Pe de o parte, este vorba de documente create de către Securitate, care a strâns informații despre Cornel Chiriac și familia sa în note informative sau transcrieri ale apelurilor telefonice și au elaborat planuri de acțiune în privința sa. Pe de altă parte, Colecția ad-hoc Cornel Chiriac de la CNSAS cuprinde scrisori, care i-au fost trimise acestuia, după emigrarea sa în Republica Federală Germania, când a devenit producător de radio în cadrul departamentului românesc al Radioului Europa Liberă. Aceste scrisori au fost interceptate de către ofițerii poliției secrete pe drumul lor către München și astfel, se află acum în arhivele fostei Securității. Cu toate acestea, multe dintre scrisorile trimise din România au ajuns la redacția Radioului Europa Liberă. Cornel Chiriac a fost una dintre persoanele pe care poliția secretă a continuat să le supravegheze, chiar și după emigrare. În plus, zvonurile spun că uciderea sa în 1975 a fost orchestrată de către Securitate, dar acest lucru nu a fost niciodată dovedit.
Pasiunea pentru jazz l-a împins pe Cornel Chiriac să disemineze informațiile despre acest gen muzical pentru publicul românesc, printr-un samizdat produs sub titlul de Jazz Cool. O astfel de activitate ilegală a inițiat supravegherea sa de către Securitate în octombrie 1963.În România comunistă, muzica de jazz era considerată decadentă și promiscuă, o imagine a lumii capitaliste și un gen muzical subversiv asociat cu Statele Unite. Cum autoritățile au ajuns la concluzia că acest gen muzical a avut o influență negativă asupra tinerilor, care trebuiau să se lase inspirați de principiile revoluționare comuniste, și nu de spiritul rebeliunii capitaliste, accesul la muzica jazz sau sursele de informare despre cultura jazz-ului erau foarte limitate. Deși nu a fost explicit interzisă, o astfel de muzică a fost ascultată la majoritatea posturilor de radio străine. Mai mult, după scurta perioadă de liberalizare de la sfârșitul anilor '60, menționarea ca atare a cuvântului jazz a fost eliminată, în mod tacit, din orice emisiuni radio sau de televiziune, din publicații și de pe coperțile discurilor de vinil, deoarece o asemenea muzică era evident străină și astfel, în conflict cu tezele anti-occidentale ale lui Ceaușescu din iulie 1971 (Stratone 2017, 25). Implicit, ascultarea muzicii de jazz sau colecționarea înregistrărilor cu astfel de muzică puteau reprezenta pentru cei în cauză o sursă de probleme grave.
Ca mare fan al muzicii de jazz încă din adolescență, Cornel Chiriac a încercat să difuzeze informații despre acest tip de muzică în rândul publicului român, folosind cunoștințele sale extinse din acest domeniu, pe care le-a acumulat din ascultarea posturilor de radio străine. Emisiunea sa preferată era Music USA-Jazz Hour a lui Willis Convert, un program muzical pe care postul de radio Vocea Americii a început să îl difuzeze în întreaga lume începând cu 1955. În plus, Cornel Chiriac a citit câteva dintre revistele străine, care ajungeau în România. Dintre acestea, un periodic polonez intitulat Jazz, și care cuprindea articole despre acest gen muzical, a fost transformat, cu ajutorul unui dicționar polonez-român, în principala sa sursa de informare cu privire la variantele internaționale și locale ale jazz-ului (Udrescu 2015, 63, 67). Având în vedere lipsa de informații despre muzica de jazz din România, Cornel Chiriac a decis în 1961 să “publice” o revistă scrisă de mână despre acest gen muzical. Publicația a fost denumită Jazz Cool și conținea referințe actuale despre discografia artiștilor și a grupurilor de jazz, clasamente muzicale publicate de către revistele străine, informații despre concertele de jazz și festivalurile organizate în întreaga lume, etc. Totul în Jazz Cool, de la așezarea în pagină a textului și până la ilustrații, a fost realizat de către Cornel Chiriac. Acest samizdat a fost, de obicei, “publicat”într-un număr de maxim zece exemplare scrise de mână, datorită prietenului său, Mircea Udrescu, care l-a ajutat să înmulțească manual numărul de exemplare. În afară de editarea revistei Jazz Cool, statutul lui Chiriac de cunoscător de jazz a fost sensibil îmbunătățit după ce a reușit să publice în 1963 un articol critic despre orchestra de estradă din Pitești în periodicul polonez menționat anterior Jazz (Udrescu 2015, 52, 63-67, 103).
Implicarea lui Cornel Chiriac în “publicarea” revistei Jazz Cool l-a adus în atenția nedorită a fostei poliții secrete românești. Securitatea și-a început investigația despre revistă în București și nu în Pitești, unde era domiciliul lui Chiriac în acel moment. Motivul a fost că o copie a Jazz Cool a apărut în mediul studențesc din capitala României. Ca urmare a informațiilor primite de la o sursă, Securitatea a extins, în septembrie 1963, ancheta la Pitești și l-a identificat pe Cornel Chiriac în calitate de editor al revistei de jazz la sfârșitul lunii octombrie 1963. În consecință, la 31 octombrie 1963, Securitatea a deschis un dosar verificare informativă pe numele său (ACNSAS I 204265, vol. I, ff. 136-138, 22-25).Scopul său a fost acela de a verifica informațiile furnizate de informatori și de a aduna dovezile necesare despre activitățile ilegale ale tânărului Chiriac. Până la 5 august 1964, când a fost interogat de către Securitate, corespondența, mișcările sau întâlnirile sale au fost monitorizate îndeaproape de către filiala locală a Securității și informatorii acesteia. Pe lângă notele informative și copii ale scrisorilor trimise și primite de Cornel Chiriac, documentele create de Securitate între octombrie 1963 și august 1964 conțin, de asemenea, un plan de măsuri menite să adune cât mai multe informații despre el și activitățile sale de disidenţă culturală. Toate documentele reliefează pasiunea sa pentru muzica de jazz, planurile sale de a publica în străinătate un alt articol despre jazz-ul din România și contactele sale cu muzicieni din București, cărora le-a trimis copii din Jazz Cool (ACNSAS I 204265 vol. 1; Udrescu 2015, 68-78). La 5 august 1964, Securitatea i-a percheziționat casa, i-a confiscat toate copiile din revista Jazz Cool și l-a interogat la sediul său din Pitești. Ca fiu al unui activist cu vechime în partidul comunist, Cornel Chiriac a primit doar un avertisment și a trebuit să semneze două declarații că nu se va mai implica în nici un fel de activitate, care ar fi putut interfera cu “ordinea socială” comunistă. El și-a recunoscut vina de a fi “publicat” ilegal revista Jazz Cool și și-a asumat toată responsabilitatea pentru crearea și punerea sa în circulație pentru a-și proteja prietenii, care fuseseră, de asemenea, implicați în această întreprindere. (ACNSAS I204265, voi 1, 130-131, Udrescu 2015, 78-79). Documentele rezultate au devenit, apoi, parte din dosarul său de urmărire informativă.
În 1964, Cornel Chiriac s-a mutat la București și în anul următor a început să lucreze ca producător al emisiunii muzicale Metronom pentru postul național de radio Radio România. Profitând de liberalizare în primii ani ai conducerii lui Ceaușescu, el a difuzat cele mai noi piese de muzică jazz, rock și folk. Prin activitatea sa de la postul de radio, Cornel Chiriac s-a transformat într-un simbol al nonconformismului cultural al tinerei generații, care asculta cu fidelitate emisiunea sa muzicală, care se individualiza, în comparație, cu oferta obișnuită din mass-media românească din acea vreme (D. Ionescu 2016, 26-32, 34). Activitățile culturale ale lui Cornel Chiriac, care au intrat în conflict cu pozițiile oficiale ale regimului comunist, au inclus și organizarea unei serii de conferințe despre artiștii sau stilurile de jazz la Casa de Cultură a Studenților din București (Udrescu 2015, 93). Mai presus de toate, opoziția sa s-a manifestat prin ocolirea repetată și cu succes a cenzurii oficiale la Radio România, unde un producător trebuie să înregistreze emisiunea în avans pentru a obține aprobarea. Cu toate acestea, Chiriac a reușit să schimbe benzile înainte de a intra în emisiunile live și a difuzat materiale, care nu primiseră aprobarea anterioară. Evident, Securitatea a continuat să-l urmărească pe Cornel Chiriac, chiar după ce el s-a mutat la București în 1964. Dosarul său conține transcrieri ale apelurilor sale telefonice, corespondență interceptată, precum și note informative. Acoperind perioada 1964-1969, documentele urmăresc contribuția sa la conferințele de la Casa de Cultură a Studenților din București, precum și contactele sale cu muzicieni români sau cetățeni străini (Udrescu 2015, 94-95, 122-126).
Este deosebit de interesant faptul că, din cauza întâlnirilor frecvente ale lui Chiriac cu străinii și, în special, cu diplomații străini, Securitatea a devenit interesată în octombrie 1965 de folosirea sa ca sursă de informație. Dosarul său de rețea conține note informative și rezumate ale declarațiilor despre contactele sale cu străinii și diplomații străini, de la care a împrumutat înregistrări pe discuri vinil cu muzică de jazz pentru emisiunile și conferințele sale despre jazz. Nu există nici o îndoială că Securitatea a reușit să-l folosească pe Cornel Chiriac ca sursă de informație despre acești străini. Cu toate acestea, informațiile pe care le-a furnizat, în special despre colecțiile lor de înregistrări de vinil, nu au fost interesante pentru poliția secretă, astfel că Securitatea a decis să-l abandoneze ca sursă (ACNSAS R 309386, ff. 1-57).
Până în 1969, când a părăsit definitiv România, Cornel Chiriac a devenit cel mai important producător de radio și muzică din România. El poate fi considerat un părinte al jazz-ului, rock-ului și muzicii folk de la sfârșitul anilor 1960. Dezamăgit de cenzura din ce în ce mai sufocantă, Chiriac a profitat de o viză turistică pe care a primit-o și a emigrat din România în 1969. La scurt timp după aceea, a reluat la Radio Europa Liberă emisiunea sa Metronom și a început să producă alte programe muzicale (D. Ionescu 2016, 40-41, 47, 61). Până la moartea sa violentă în 1975, emisiunile sale de muzică au reprezentat principală fereastra deschisă tinerilor români spre cultura occidentală. Securitatea a continuat să adune informații despre Cornel Chiriac, chiar după fuga sa în 1969. Acest fapt nu este deloc suprinzător, ținând cont că el a folosit emisiunile sale muzicale de la departamentul românesc al Radioului Europa Liberă pentru a critica aspru regimul comunist și pe liderul său (Măgură-Bernard 2007, 26-27). Documentele, care acoperă perioada exilului lui Chiriac, au fost incluse în dosarul său informativ cu numele de cod Jak (sic!) (ACNSAS I204265 vol. 4), respectiv în dosarul creat de ramură externă a Securității, Departamentul de Informații Externe (Udrescu, 127, 135, ACNSAS SIE 32297). Informațiile au fost colectate ca urmare a unei operațiuni complexe de supraveghere elaborate de Securitatea din Pitești, unde părinții și rudele lui Cornel Chiriac erau permanent sub supraveghere și în München, unde Securitatea i-a monitorizat activitatea cu ajutorul colaboratorilor săi, care îl vizitau. Aceste documente constau, în principal, din note informative, transcrieri sau rezumate ale conversațiilor telefonice dintre Cornel Chiriac și părinții și rudele sale sau conversații personale înregistrate în casa părinților săi. Moartea violentă a lui Cornel Chiriac din 4 martie 1975, din cauza unei răni prin înjunghiere, a pus capăt procesului de supraveghere și colectării de informații despre el în dosarul său de Securitate.
Un adaos la colecție sunt scrisorile trimise din România lui Cornel Chiriac, în perioada când el lucra la Radio Europa Liberă. Aceste scrisori trebuie luate ca parte a acestei colecții ad-hoc, chiar dacă nu fac parte din dosarul propriu-zis al lui Cornel Chiriac. Majoritatea acestor scrisori pot fi găsite în fondul Documentar creat de fosta Securitate, o categorie de dosare, care a avut un scop educațional pentru ofițerii poliției secrete. Fiecare județ din România a avut un fond documentar, care cuprindea următoarele tematici de supraveghere: cultură și arta, tineret și educație, culte și secte, industrie, sănătate, foștii activiști ai fostelor partide politice, turiști străini, etc. Scrisorile către Chiriac pot fi găsite în fondul documentar referitor la problema tineret și educație și sunt scrisori, care au fost interceptate de Securitate și nu au ajuns niciodată la Radio Europa Liberă. Poliția secretă a reușit să colecteze mii de scrisori trimise de tineri, care au cerut dedicații muzicale sau “un bun gând de la Cornel” - după spuneau ei–care să le fie transmis în timpul emisiunii Metronom. Ascultarea acestui post de radio străin a reprezentat o sursă de probleme, pentru că mulți tineri au primit avertismente de la Securitate în legătură cu trimiterea acestor scrisori.
După căderea regimului comunist, dosarele create de către fosta Securitate despre Cornel Chiriac au fost moștenite de SRI (Serviciul Român de Informații), instituția succesoare a Securității. Începând cu anul 2000, SRI a început transferul documentelor Securității către nou creatul CNSAS (Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității). Dosarele Securității referitoare la Cornel Chiriac au fost consultate de cercetători, jurnaliști și de către unii dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. Documentele din aceste dosare au fost publicate parțial în volumul Metronom'70: Cornel Chiriac în documentele Securității, semnat de cel mai bun prieten al lui Cornel Chiriac, Mircea Udrescu.