Documentul care rezumă coordonatele percheziției de la locuința soților Petrescu din data de 18 mai 1983 se află în colecția privată a acestei familii într-un exemplar original, întocmit de ofițerii care au participat la acest eveniment. Alte două exemplare au fost reținute în custodia autorităților comuniste românești de la acea vreme. Procesul-verbal consemnează faptul că au fost de față la percheziție atât soții Petrescu, cât și doi martori. Procesul verbal are patru pagini, scrise foarte citeț, și este elaborat în numele Inspectoratului Județean Iași al Securității. Pe fiecare pagină conține semnăturile olografe atât ale reprezentanților organelor de control și represiune, cât și ale martorilor și ale celor percheziționați. Documentul listează obiectele reținute cu acea ocazie: cărți, casete audio, printre care una avea înregistrată o emisiune a lui Virgil Ierunca de la postul de radio Europa Liberă care îl elogia pe Dan Petrescu și pe alți tineri intelectuali din Iași pentru articolele lor din revistele studențești Dialog și Opinia studențească; role cu benzi de magnetofon, fotografii, scrisori cu diferiți expeditori; pagini cu însemnări; o mapă cu eticheta ”Brazde peste haturi – roman foileton al colectivizării,” în care se găseau 45 de file de manuscris din acest roman colectiv. Printre cărțile confiscate erau volume devenite clasice în literatura de analiză critică a sistemului comunist, dar care erau foarte recente la vremea respectivă, ca de exemplu La nomenklatura, les privilégiés en U.R.S.S. (Nomenklatura – privilegiaţii în URSS) de Mikhail Voslensky (1980) sau L’Union Soviétique survivra-t-elle en 1984? (Va supraviețui Uniunea Sovietică în 1984?) de Andrei Amalrik (1977). În plus, erau volume critice despre comunismul din România, publicate de către membri ai exilului, precum La cité totale (Cetatea totală) de Constantin Dumitrescu (1980). Cei doi au reușit să salveze câteva cărți de la confiscare; dintre cele ridicate din locuința lor de către Securitate numai una singură a mai fost înapoiată, dar nu este clar conform căror criterii tocmai această carte, Les Sources et le sens du communisme russe (Originile și sensul comunismului rus), de Nikolai Berdiaev le-a fost înapoiată; poate pentru că era din 1938, mult mai veche decât restul. Thérèse Culianu-Petrescu povestește cum au reușit să ascundă câteva dintre cărțile cele mai critice și implicit incriminante: ”Și a doua zi, dimineața, la 6 fix, au năvălit băieții, în 18 mai 1983. (...) Întâi au fost foarte amabili. Ne-au lăsat timp să ne îmbrăcăm și aceste minute ne-au fost de folos ca să scoatem, ca să dăm mătușii mele, care și [le]-a băgat sub jachetă, sub capot, niște cărți. Soljenițîn, de exemplu. Am salvat Gulagul și încă vreo câteva. Mătușa mea le-a luat și le-a dus în camera ei în care ei nu aveau mandat să intre și în care nu s-au gândit să intre. (...) [Unde aveau mandat], nu au lăsat nimic neatins. Nimic, nimic. Ne-am dat seama că poți să ascunzi oriunde, și în grădină, și în casă, în cămara cu lemne, ei tot vor scotoci și pot să găsească, erau în stare să scoată totul, să răscolească totul.” Și adaugă privind urmarea imediată a percheziției, interogatoriul la sediul Securității: ”Percheziția a durat aproximativ 5 ore. De la 6 dimineața la 11. (...) Apoi ne-au dus sus – sus însemnând la Securitate. Era pe o stradă numită Triumfului. Acum, după 1989, găștile de securiști au făcut o zonă de blocuri ai căror proprietari sunt ei.” Dan Petrescu completează cu privire la modul în care au acționat cei care au venit să percheziționeze pentru a găsi ceea ce îi interesa, subliniind că Securitatea era în mod deosebit interesată de o casetă cu înregistrarea unei emisiuni de la Radio Europa Liberă, în care se vorbise elogios despre câțiva tineri scriitori ieșeni, printre care și Dan Petrescu, și de manuscrisul romanului colectiv ”Brazde peste haturi”revisited: ”Veniseră pe informații, căci ei căutau anumite chestii. Au căutat o înregistrare cu o emisiune de la Europa Liberă, unde ne lăuda [Virgil] Ierunca și... au căutat cărți (...). Au confiscat foarte multe cărți de la noi. Una singură ne-a fost înapoiată, după percheziție. Berdiaev – cartea despre sursele și sensul comunist. Tot atunci m-au întrebat și de roman [”Brazde peste haturi”revisited]. Le-am spus de ce îl mai căutați, că a fost deja la dumneavoastră. Îl luaseră de la George Pruteanu. (...) Nu exista în mai mult de un exemplar, nu erau copii, trecea de la unul la altul și fiecare îl completa. Căutau la percheziție, de asemenea, scrisori.” Dan Petrescu adaugă, pentru claritatea tabloului general al acelor luni, încă un detaliu care proiectează o lumină nouă asupra acelui moment: ”Percheziția are loc, la noi, în mai 1983; în martie, am găsit ulterior în documentele de la CNSAS, băieții de la Securitate au făcut noi recrutări în mediile literare de la Iași. 10 nume noi. În redacții de reviste, edituri, chestii de genul acesta.”