Manuscrisul intitulat Memorii: 1944–1954 este un document dactilografiat de 140 de pagini, care conţine însemnări privind situaţia politică din România acelor ani. Documentul nu a fost publicat. Faptul că a fost redactat în engleză sugerează faptul că a fost conceput pentru publicul occidental. Autorul a adăugat comentarii și corecturi scrise de mână pe documentul original dactilografiat.

Textul este organizat cronologic și include pentru fiecare an o scurtă prezentare a evenimentelor politice din România, zvonuri și bancuri despre aceste evenimente, precum și despre dificultăţile economice ale primei decade postbelice. Deoarece în România comunistă păstrarea în formă scrisă a umorului politic era riscantă, bancurile politice salvate prin acest text reprezintă o sursă rară de documentare. Aceste zvonuri și bancuri au fost culese probabil de la românii care reușiseră să fugă din ţară în anii 1950 sau de la jurnaliști acreditaţi la București cu ocazia unor evenimente precum Festivalul Mondial al Tineretului, care a avut loc la București în 1953. Ca jurnalist care a lucrat pentru posturile de radio occidentale, Ion Raţiu a avut ocazia să  adune aceste exemple de umor politic și să le contextualizeze în textul însemnărilor sale.

Textul însemnărilor conţine, de asemenea, și numeroase observaţii critice privind politicile comuniste din România, discrepanţa între propaganda de stat și situaţia reală, represiunea de masă și cenzura, industrializarea intensivă și penuria produselor de bază, multe exprimate într-o manieră ironică și ilustrate cu umor politic. Spre exemplu, atunci când a scris despre epurările din cadrul elitei comuniste, Raţiu a relatat o un banc al cărui personaj principal era Vasile Luca, fost ministru de finanţe, epurat și condamnat la moarte în 1954 pentru „subminarea economiei naţionale.” Conform acestui exemplu de umor politic, care suprinde într-un mod sugestiv absurdul fenomenului represiunii staliniste, într-o celulă a unei închisori politice din România anilor 1950 se întâlnesc trei deţinuţi. Întrebându-se unul pe altul de ce se află acolo, primul răspunde că a fost închis pentru că l-a criticat pe Vasile Luca, al doilea că l-a lăudat, iar al treilea mărturisește că este însuși Vasile Luca (Fond Raţiu–Tilea/92, 109). Bancul ilustrează cum oamenii care au trăit sub regimuri staliniste au dezvoltat practici de a-și manifesta nemulţumirile prin umor politic, deși astfel de glume puteau duce chiar la arestarea lor. Aceste însemnări reprezintă o sursă pentru cercetarea felului în care zvonurile și umorul politic circulau de o parte și de alta a Cortinei de Fier, în ciuda eforturilor regimurilor comuniste de a bloca aceste tranferuri, precum și felul în care mediile românești din exil le receptau.