Mihai Moroșanu - Colecție privată
Colecția privată a lui Mihai Moroșanu cuprinde diverse materiale legate de activitatea anti-regim a acestei personalități. Moroșanu, unul dintre cei mai importanți disidenți moldoveni din perioada sovietică, era bine cunoscut pentru critica sa fermă față de regim și pentru opiniile sale tranșante cu caracter național. Colecția cuprinde o serie de dosare personale, interviuri, fotografii și materiale ale proceselor judiciare legate de cazul lui Moroșanu, care acoperă perioada de la începutul anilor 1960 până la începutul anilor 1990. Datorită rezistenței sale ferme și fără compromisuri față de regimul sovietic, Moroșanu este una dintre puținele figuri de disidenți autentici în contextul RSS Moldovenești.
Kazio Borutos dienoraštis
Kazys Boruta started keeping a diary in the interwar Republic of Lithuania. He wrote it with intervals practically until his death. Only a very small part of the diary was published during Soviet times, in the last volume of his collected works. In the diary, he wrote very openly about the conflicts with his superiors in the Soviet Lithuanian Writers' Union, and about his relations with the authorities in general. The diary reflects the complicated situation of the rebellious artist in the Soviet regime, who tried to protect his personal and creative autonomy.
Arsenie Platon. Poezii și proclamații anti-sovietice. 1959-61. Manuscrise (în română și rusă)
La 18 octombrie 1961, după percheziția de la domiciliul lui Arsenie Platon, angajații poliției și ai KGB-ului din Bălți au descoperit mai multe caiete, carnete și hârtii disparate care conțineau diferite poezii scrise de Platon pe parcursul ultimilor câțiva ani. Acest poet autodidact își publicase deja unele dintre producțiile sale literare în câteva periodice locale și centrale. Totuși, printre aceste texte se găseau în jur de zece poezii cu evidente accente antisovietice și, uneori, cu tendințe destul de radicale. Aceste poezii pot fi clasificate în două mari categorii. Prima categorie cuprindea un șir de texte care criticau politicile sociale și economice ale regimului, mai ales lipsa cronică a bunurilor de consum și chiar a alimentelor de bază, contrar propagandei oficiale (de exemplu, poezia Radio, care contrapune discursul privind abundența materială, subliniată de propaganda sovietică, cu situația materială dezastruoasă a oamenilor obișnuiți). Abuzurile președinților de colhoz, precum și discriminarea economică și inechitatea profundă ascunse în spatele fațadei oficiale de egalitate socială reprezentau alte ținte predilecte pentru critica acerbă din poeziile lui Platon. Un exemplu în acest sens este poezia Țăranul sovietic și președinții de colhoz, care lua în derâdere privilegiile acestora din urmă și lăuda munca cinstită, dar devalorizată, a țăranilor. Unele dintre celelalte poezii cu subiecte asemănătoare (de exemplu, textul numit Femeia este egală cu bărbatul) combinau critica pe teme sociale, economice și naționale, condamnând în mod ferm și hotărât regimul și cerând să „scăpăm din robie” și „să-i ardem [pe veneticii ruși] cu foc și pară/, Să nu-i mai vedem în țară”. A doua categorie de poezii propaga un mesaj naționalist direct, cu o puternică tendință anti-rusă. Un exemplu revelator este poezia Un dor, în care autorul vorbea despre visul său ca „într-o sfântă dimineață/ Cu frații mei români la luptă să pornesc,/ Să mă răzbun, căci nu mai am răbdare/ Să-mi văd Moldova sfâșiată de mistreți”). Într-un șir de texte similare, Platon a folosit un limbaj radical și uneori violent pentru a se referi la regimul sovietic, catalogând reprezentanții acestuia drept „fiare roșii” și „călăi blestemați”. Platon a scris, de asemenea, și două versiuni preliminare – ciorne = de proclamații împotriva regimului sovietic, în care făcea apel la „frații basarabeni” – „muncitori, țărani și intelighenție” – să își „unească puterile mușchilor într-un pumn unic” pentru a „lovi cu el în creștetul fiarelor roșii”. Platon mai cerea „libertate deplină” pentru Moldova, invocând suprimarea religiei și exploatarea economică drept principalele motive de nemulțumire și protest împotriva regimului sovietic. Limbajul radical al lui Platon și, în special, proiectele de proclamații, care au fost interpretate de către anchetatorii KGB ca fiind extrem de subversive și potențial periculoase, i-au asigurat practic condamnarea pentru „propagandă anti-sovietică”. Problema surselor literare și intelectuale ale lui Platon este deosebit de interesantă. Se pare că acesta era familiarizat – probabil încă din anii de școală primară, dar și ca urmare a lecturilor ulterioare – cu anumite modele de bază ale literaturii române clasice și interbelice, care i-au influențat în mod evident vocabularul și referințele culturale. Activitățile sale literare i-au crescut gradul de conștiință națională și i-au oferit un limbaj adecvat pentru a-și exprima nemulțumirea față de regim. Deși poeziile sale sunt destul de slabe și nesofisticate, fiind lipsite de valoare literară, ele reprezintă un exemplu fascinant al unui discurs de opoziție formulat „de jos”, fiind rezultatul eforturilor unui individ marginal, care aspira însă spre recunoaștere literară. Manuscrisele sale originale nu au fost distruse de angajații KGB. Aceste materiale încă mai fac parte din dosarul lui Platon păstrat la Arhiva SIS.
Arsenie Platon - Colecția de la Arhiva SIS Moldova
Protest against the Assassination of Patrice Lumumba, Photograph, Belgrade, 1961
Patrice Lumumba was the first prime minister of independent Congo and was assassinated in 1961, only 67 days after taking office. This event triggered protests in Belgrade which fast grew into larger clashes between the demonstrators and police. The biggest riot took place at Tašmajdan Park. The police used water cannon against the protestors. Thirty-five protestors, 51 police officers and nine members of the fire brigade were hurt. The demonstrations were mainly organised in front of the Belgian embassy since it was believed that Belgium, the former colonial power in Congo, had orchestrated the murder. The demonstrators took over and ransacked the embassy. These events in front of the Belgian embassy in Belgrade were recorded and documented in the photographs of Tomislav Peternek, at that time a reporter with the newspaper ‘Borba’. The police used the opportunity to confiscate his films, but later returned them.
Sanda Stolojan - Fondul de la IICCMER
Colecția Sanda Stolojan reprezintă o sursă importantă de documentare pentru cunoașterea și scrierea istoriei acelei părți a exilului românesc care a fost extrem de activă în Occident pentru demascarea regimului comunist din România. Totodată, această arhivă privată contribuie la cunoașterea relațiilor bilaterale româno-franceze între anii 1968-1998. În mod deosebit, colecția ilustrează activitatea colecționarei și a altor personalități din exil pentru respectarea drepturilor omului în România comunistă și pentru stoparea demolărilor impuse de autoritățile comuniste prin programul de sistematizare a Bucureștiului, precum și pentru reconstruirea democrației în țara natală.
Ion Dumitru - Colecția de la IICCMER
Colecția Ion Dumitru este cea mai bogată și diversificată dintre toate arhivele private ale exilului românesc, ceea ce o face indispensabilă pentru studiul istoriei exilului românesc. De asemenea, colecția constituie o sursă fundamentală de documentare și pentru cunoașterea evoluției politice (interne și externe), culturale, economice și sociale a României atât în perioada comunistă, cât și după schimbarea de regim din 1989. Totodată, această arhivă privată reprezintă o sursă istorică atât pentru înțelegerea modului în care autoritățile de la București au acționat pentru dezbinarea românilor din străinătate și pentru contracararea acțiunilor lor de demascare a comunismului în Occident între 1948-1989, cât și pentru percepția emigrației de către românii din țară.
Kljaković, Jozo. Krvavi val: isječci iz suvremenog života. 1961. Knjiga.
Kljaković wrote this autobiographical political-utopian novel during his émigré period in Rome. He dealt with the crisis of the ideological focal points of his time through the prism of real and fictitious situations, in which Kljaković stood out in particular by sharply rejecting communist ideology. Kljaković's novel was inspired by the 1956 Hungarian Revolution. For this reason, the central character is named Oskar Csokor, who suffered at communist hands in Hungary in 1956. Likewise, the very title of the novel refers to the emergence and spread of communism as a "bloody wave" that flooded the entire world of its time. The book was banned in the socialist period, so its second edition was only published in Croatia in 2011.
Actul oficial de acuzare referitor la cazul lui Arsenie Platon. 1961 (în rusă)
Actul oficial de acuzare referitor la cazul lui Arsenie Platon (cazul nr. 6539) a fost emis de către anchetatorul special al KGB, căpitanul Sidelnikov, pe data de 19 decembrie 1961, când a fost aprobat de șeful KGB-ului din RSSM, general-maiorul Savcenko. Acest document a fost, de asemenea, aprobat de Procurorul General al RSS Moldovenești, A. Kazanir, la 21 decembrie 1961. Actul de acuzare prezintă o narațiune concisă și sintetică a principalelor „activități anti-sovietice” inițiate și promovate de inculpat în perioada anilor 1957-1961. Documentul conține și o descriere detaliată a acuzațiilor care i se aduceau lui Arsenie Platon. Principalele puncte ale rechizitoriului și ale acuzării se refereau la „agitația naționalistă anti-sovietică” pe care Platon ar fi inițiat-o în interiorul rețelei sale de prieteni și cunoștințe. În mod concret, inculpatul era acuzat de următoarele fapte: „manifestând o orientare naționalistă și ostilitate deschisă față de puterea sovietică, pe parcursul anilor 1957-61 a promovat sistematic agitația antisovietică; el a scris și a răspândit poezii care conțineau calomnii deschise în privința realității sovietice și a PCUS, atacuri grosolane și insultătoare împotriva șefului guvernului sovietic, precum și invenții naționaliste anti-sovietice îndreptate împotriva comuniștilor și cetățenilor de origine rusă care locuiau în Moldova; a redactat versiuni preliminare ale unor proclamații naționaliste, făcând apel deschis către basarabeni să se unească în lupta lor pentru răsturnarea puterii sovietice în Moldova; a răspândit printre membrii anturajului său invențiile și minciunile sale naționaliste provocatoare, exprimându-și nemulțumirea față de puterea sovietică și față de prezența persoanelor de origine rusă în Moldova; a exprimat și răspândit calomnii împotriva realității sovietice, lăudând în schimb condițiile de viață în timpul fostului regim burghez românesc; a declamat public poeziile sale anti-sovietice, care distorsionau și discreditau sistemul social sovietic și pe conducătorii statului sovietic”. Acest fragment arată nu numai esența crimelor comise de Platon, în ochii autorităților sovietice, ci și dezvăluie limbajul și retorica utilizate de regim pentru a defini și clasifica diverse acțiuni de disidență și de opoziție. Este evident că opiniile naționaliste ale lui Platon, exprimarea viziunilor sale în public, precum și proiectele sale de proclamații, dar și comparația favorabilă a impactului regimului românesc în raport cu cel sovietic au fost cele mai grave aspecte ale cazului său, care i-au înrăutățit situația în continuare. Strategia de apărare a lui Platon, bazată pe negarea impactului public al opiniilor sale și pe refuzul încăpățânat de a confirma depozițiile martorilor care îl incriminau, a dus, în cele din urmă, la un efect de bumerang, atunci când anchetatorii au prezentat probe suplimentare și l-au confruntat direct cu martorii acuzării. Se pare că arestarea sa a fost precedată de un denunț făcut de câțiva dintre colegii săi de muncă sau de pacienții cu care a stat în spital, în vara anului 1961. Deși acest lucru nu rezultă în mod clar din dosarul său, este probabil că KGB-ul avea deja unele indicii asupra comportamentului său suspect, ceea ce explică efectuarea percheziției la domiciliul său, pe data de 18 octombrie 1961. Actul de acuzare a descris, de asemenea, în mod detaliat contactele lui Platon din perioada anilor 1957-1961, accentuând posibilele motivații și influențe care i-ar fi explicat și clarificat „convertirea” la naționalism și poziția sa critică față de regim. În pofida acceptării de către Platon a esenței argumentelor acuzării și a recunoașterii vinovăției sale, actul de acuzare a evidențiat faptul că „opiniile anti-sovietice” ale inculpatului erau deja evidente în timpul primei sale perioade de detenție din 1957, contrazicând astfel afirmația lui Platon că el a devenit tot mai dezamăgit de regim abia după anul 1959, sub influența colegului său de muncă, Nikolai Emelianov. Caracterul textual al criticii lui Platon, precum și posibilitatea unui impact public mai puternic al opiniilor sale erau deosebit de îngrijorătoare pentru autorități. În pofida caracterului izolat și spontan al acțiunilor sale și a eșecului de a dovedi legătura lui Platon cu orice formă organizată de opoziție, radicalismul retoricii sale naționaliste a fost suficient pentru a-i convinge pe anchetatorii KGB-ului din RSSM de potențialul său pericol. Platon a fost acuzat în conformitate cu articolul 67, partea 1 din Codul Penal al RSS Moldovenești („agitație și propagandă anti-sovietică promovată în scopul subminării puterii sovietice”) și condamnat la trei ani și jumătate de închisoare într-un lagăr de corecție prin muncă cu regim sporit de securitate. Urmând practicile obișnuite ale sistemului sovietic de justiție, sentința finală reproduce aproape literalmente textul actului de acuzare.
