One of the religious communities whose activities were monitored by State Security Service was the Seventh-day Adventist Church, a Protestant denomination which has existed in the territory of Croatia since the beginning of the 20^th century. Besides the problems common to all religious communities, problems in relations between the Seventh-day Adventist Church and the communist regime also arose, for instance, in education, employment and in the army due to absence from school and work on Saturdays on religious grounds. This is illustrated by an internal note by the State Security Administration/Zagreb Department dated May 1955, concerning a complaint from leaders of the Seventh-day Adventist Church to State Internal Affairs Secretariat of the People's Republic of Croatia.               

The reason for the complaint was the initiation of infringement proceedings against 15 Adventist craftsmen, due to the closure of their workshops on Saturdays, filed by the State Security Administration/Zagreb Department. The note moreover reveals information on other State Security Administration activities related to members of the Seventh-day Adventist Church. It mentions the questioning of church members as a part of two investigations against leaders of the District Committee of the Seventh-day Adventist Church in Zagreb. Doubts were also expressed that many church members, in particular craftsmen, were “promoting and distributing” religious publications in their homes and workshops. To halt such practices, the State Security Administration conducted searches of their homes and workshops. Reports on the results of its investigations were sent by the Zagreb Department to the federal and republic State Security Administration, and  to the equivalent services in Bosnia and Herzegovina, Slovenia and Macedonia. The extent to which the State Security Administration monitored the activities of religious communities is also illustrated by the following: in reply to a complaint from leaders of the Seventh-day Adventist Church to the State Internal Affairs Secretariat of the People's Republic of Croatia concerning the State Security Administration's intention to obtain data about the Church’s internal activities and organisation, the Zagreb Department stated that it “has  long been in possession of all, including the minutest details, on the Church’s organisation.”     

În noaptea de 18/19 mai 1955, după ce a suferit abuzuri verbale și fizice din partea a doi ofițeri de poliție de la gara din Chișinău, Zaharia Doncev a redactat patru texte scrise de mână (foi volante), care conțineau un mesaj radical anti-regim. El a răspândit cele patru foi volante în incinta gării și în zona adiacentă acesteia. Doncev a scris textele pe patru foi albe de hârtie, de format standard, folosind un creion. Trei dintre foile volante erau redactate în limba rusă, iar a patra era scrisă în limba română, cu grafie latină. Conținutul textelor redactate în limba română și în limba rusă era diferit. Textul românesc sublinia criza regimului sovietic și făcea apel la poporul moldovenesc să se revolte și să își arate „dragostea” față de România, pentru a-și recâștiga astfel libertatea:

 „... cum vedeți, comuniștii se bagă singuri în catastrofă. Peste un an, vom fi toți osvobodiți [eliberați]. A sosit timpul când noi trebuie să punem mâna pe furci și coase ca fiecare din noi să arate că își iubește România lui cea scumpă, care a fost odată. A sosit timpul când noi trebuie să trăim mai bine și ușor. Fiecare din noi trebuie ca să arate că își iubește Patria lui din trecut. Numai așa ne vom putea căpăta libertatea ... ”

Textele foilor volante scrise în limba rusă erau mai explicit anti-comuniste, mai radicale și mai incisive în critica regimului. Una dintre ele are următorul conținut:

 „Dragi prieteni, în viitorul apropiat întregul popor moldovenesc se va ridica pentru a-și apăra interesele pe care le-a avut înainte de război. Comunismul suferă eșec peste tot și pretutindeni. Acum ei vor afla cum trăiește sărmanul popor moldovenesc. Noi toți am devenit cerșetori; nu avem nici pâine, nici haine, nici pământ. A venit timpul să ne ridicăm și să le spunem comuniștilor: ajunge cât v-ați îmbogățit și v-ați căpătuit ca niște lachei. A sosit timpul când trebuie să ne răzbunăm pentru o asemenea viață de sclavi. Fiecare dintre noi trebuie să facă ceva pentru a ne ajuta să ne eliberăm de comuniști. Să pregătim o lovitură puternică [pentru ei] ... ”

Celelalte două foi volante erau mai puțin originale, reproducând conținutul de bază al celei citate mai sus. Cu toate acestea, unul dintre texte conținea și o referire directă la „conducerea evreiască” a Partidului Comunist, cerând „eliberarea patriei noastre de comuniștii și jidanii care s-au urcat pe spatele nostru” și care îi exploatau pe „toți oamenii din clasa muncitoare”. Acest pasaj este revelator, în primul rând, în legătură cu persistența stereotipurilor antisemite în sânul unei părți a populației, dar și pentru utilizarea specifică a limbajului naționalist care provenea din perioada interbelică cu scopul de a contesta legitimitatea regimului sovietic. Deși proclamațiile lui Doncev nu au avut nici un impact asupra publicului larg și au fost îndepărtate rapid de către polițiștii vigilenți, acestea arată clar anumite tendințe ale limbajului de opoziție care se vor manifesta mai târziu. Pe lângă modelele interbelice de gândire naționalistă, menționate deja, un alt subiect popular după 1945 era tema războiului iminent cu Occidentul, care ar avea drept urmare „eliberarea” ulterioară a Moldovei de sub dominația sovietică. În ciuda caracterului izolat al actului de opoziție al lui Doncev, acesta a fost, în mod evident, tributar unor scheme și modele mai generale ale discursului antisovietic, pe care, le-a preluat, probabil, prin intermediul educației sale românești din trecut, precum și de la familia sa și din anturajul său. Contextul dezghețului timpuriu este și mai important pentru a înțelege acțiunile și motivațiile lui Doncev. Primele semne ale unei abordări mai liberale față de anumite forme de exprimare a disidenței, precum și slăbirea temporară a aparatului polițienesc de supraveghere și control au creat o atmosferă mai favorabilă pentru exprimarea nemulțumirii, fapt confirmat și de impactul Revoluției Maghiare asupra cetățenilor sovietici. Cu toate acestea, către momentul arestării lui Doncev, în decembrie 1956, conducerea partidului și KGB-ul au luat măsuri decisive pentru a reafirma și consolida controlul centrului și pentru a zdrobi orice semne de opoziție deschisă față de regim. Acest lucru explică, de asemenea, sentința dură în cazul lui Doncev, în ciuda probelor copleșitoare că acțiunile sale nu au avut nici un impact asupra unui public mai larg. Totuși, atmosfera „dezghețului” a jucat un anumit rol în reducerea termenului său de detenție, în 1960. În apelul său adresat autorităților sovietice, subliniind loialitatea sa față de regim, Doncev a menționat, în mod explicit, și afirmația lui Hrușciov, făcută în timpul Congresului XXI al PCUS din 1959, că „noi nu avem criminali politici”. Deși acest lucru era, în mod evident, menit să îi impresioneze pe destinatarii petiției sale, este semnificativ faptul că apelul său a fost aprobat și a primit o rezolvare favorabilă inculpatului. Versiunile originale ale proclamațiilor lui Doncev nu au fost distruse de agenții KGB, făcând încă parte din dosarul său.

Fondul Mircea Carp include documente originale şi copii adunate de creatorul colecţiei în timpul activităţii sale ca jurnalist la posturile de radio Vocea Americii şi Europa Liberă în perioada 1955-1995. Această colecție reprezintă unul dintre cele mai ample fonduri arhivistice privind activitatea emigraţiei române din Occident. În același timp, colecția  ilustrează rolul decisiv de sursă alternativă de informații și curea de transmisie între intelectualii critici și societate, jucat în cazul României comuniste de cele două posturi de radio.