Colecţia Ștefan Gane a fost adusă în arhiva Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc în urma demersurilor desfășurate de această instituție de identificare a unor astfel de colecții în scopul punerii lor în circuitul cercetării. Pentru recuperarea și aducerea în țară a arhivei arhitectului a fost însărcinat în august 2004, printr-o misiune oficială a institutului, istoricul Adrian Niculescu, la acea vreme vicepreședinte al instituției. Înainte de 1989, acesta a fost un membru activ al exilului românesc, printre altele fiind și delegat în Italia al Asociației Internaționale pentru Protejarea Monumentelor și Siturilor Istorice din România fondate de arhitectul Gane. După decesul lui Ștefan Gane la Paris în 1988 și până în 2004 când a fost adusă în România, colecția arhitectului a fost păstrată la Paris în pivnița unui prieten al acestuia, Pierre Rosetti. Până la acel moment trecuse printr-o inundație care o afectase, însă starea documentelor era una acceptabilă. Așadar, demersul institutului a fost o reușită, fondul de arhivă personală Ștefan Gane fiind adus la sediul IICCMER. Însă, în procesul de inventariere a acestei arhive s-a declanșat un conflict de proporții în cadrul instituției. La momentul aducerii în țară a colecției Ștefan Gane, aceasta era alcătuită din mult mai multe documente decât cele care astăzi sunt disponibile cercetării. Inițial, ea a fost compusă atât din fotografii, diapozitive și vederi, cât mai ales din corespondență a Asociației pentru Protejarea Monumentelor și Siturilor Istorice din România și a lui Ștefan Gane cu o serie de decidenți politici occidentali, precum și cu personalități ale exilului. În 2005, în urma unei evaluări care a constatat nu numai că documentele ajunseseră într-o stare de degradare avansată și implicit greu de utilizat în cercetare, dar și că reprezentau un adevărat focar de infecție, a fost emisă o dispoziție de distrugere a unui material din colecția Ștefan Gane. Documentele considerate drept folosibile au fost puse în cercetare în luna ianuarie 2008, după ce au fost inventariate. Pe acest fond, Adrian Niculescu a luat atitudine pentru a împiedica distrugerea documentelor destinate incendierii și astfel un număr de circa 200 materiale nu au mai fost distruse. Stoparea incendierii documentelor în cauză s-a făcut la intervenția Ministerului Culturii. Acestea sunt acum publice pe un site dedicat lui Ștefan Gane. Astăzi colecția Ștefan Gane din arhiva IICCMER poate fi completată cu documentele pe care le-a conținut inițial accesând site-ul https://arhivagane.wordpress.com/about/, unde se regăsește o corespondență extrem de importantă pentru istoria exilului românesc.

În anul 2004, Colecţia Schlattner a fost donată de către creatorul ei Centrului de dialog şi cultură Friedrich Teutsch al Bisericii Evanghelice C.A. din România. Înainte de acest moment Eginald Schlattner a avut intenţia să îşi doneze colecţia personală Arhivei Literaturii Germane din Marbach (Deutsche Literaturarchiv Marbach) aflată în Republica Federală Germania. Şi-a schimbat mai târziu această decizie şi a decis – având în vedere faptul că rădăcinile culturale ale operei sale se află în Transilvania – să doneze colecţia Centrului de dialog şi cultură Friedrich Teutsch din Sibiu, instituţie care a devenit ulterior un centru care deţine în custodie numeroase colecţii personale aparţinând comunităţii germanilor din România.

3 February – 2 May 2004Millenáris Park, Budapest

Samizdat, an exhibition organized by the Forschungsstelle Osteuropa in Bremen, devoted to a cultural phenomenon peculiar to Central and Eastern Europe during the 1960s, 1970s, and 1980s, i.e. the alternative culture that emerged in the illegal intellectual and artistic milieu under communist dictatorships. The 400 or so exhibits, including typed and printed books, posters, flyers, photographs, art albums, paintings, and sculptures of the Bremen collection, presented the political, cultural, literary, and artistic opposition in Hungary, Poland, the former Czechoslovakia, the GDR, and the Soviet Union. The exhibition material, previously showcased in Berlin (2000), Prague, and Brussels (2002), could be seen in Budapest, supplemented with documents and works added from the material of the Artpool Art Research Center.

The Václav Havel Library collects, digitizes, and makes accessible written materials, photographs, sound recordings and other materials linked to Václav Havel. It also focuses on the people, events and phenomena linked to the legacy of Václav Havel.