Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României, care gestionează arhiva fostei poliţii politice comuniste din România, Securitatea. Arhiva administrată de CNSAS este a treia ca mărime între arhivele de acest gen din Europa. Începând cu “Proclamaţia de la Timişoara” din martie 1990 – la a cărei geneză a contribuit şi poetul Ion Monoran, un reprezentant al culturii underground, şi care a fost redactată la maşina sa de scris ce figurează şi în colecţia privată a poetului descrisă în Registrul electronic COURAGE – socetatea civilă în formare a insistat pentru deschiderea arhivelor poliţiei secrete comuniste şi pentru introducerea lustraţiei. Acest obiectiv a fost atins parţial abia după un deceniu, odată cu înfiinţarea CNSAS prin Legea 187/1999. Cadrul legal actual care reglemetează activitatea CNSAS este dat de OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. În condiţiile legii, CNSAS îndeplineşte o triplă misiune:
(1) Ca administrator al arhivei fostei Securităţi, CNSAS asigură accesul persoanelor îndreptăţite – atât cetăţeni români, cât şi cetăţeni străini care au avut cetăţenia română după anul 1945 – la dosarul personal întocmit pe numele lor de fosta Securitate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În ce priveşte accesul la arhivele fostei poliţii politice comuniste, o schimbare majoră s-a produs atunci când a avut loc un transfer masiv de dosare ale fostei Securităţi către arhiva CNSAS în peroada martie – decembrie 2005. Ca urmare, arhiva CNSAS a crescut de la aprox. 9.400 de dosare cuprinzând circa 19.000 de volume (în jur de 700 de metri liniari) la aprox. 1,3 milioane de dosare cuprinzând circa 1,5 milioane de volume. În momentul de faţă, arhiva CNSAS cuprindepeste 2 milioane de volume (în jur de 25 km liniari). Arhiva CNSAS este organizată conform logicii iniţiale a instituţiei care a generat-o, şi anume, fosta Securitate. Principalele colecţii care păstrează documente legate de activităţi de opoziţie culturală sunt: Fondul Penal (dosare ale celor trimişi în judecată pe criterii politice); Fondul Informativ (dosare ale celor urmăriţi), Fondul SIE referitor la Exilul Românesc, Fondul Manuscrise (materiale confiscate), Fondul Documentar. La aceste colecţii de documente create înainte de anul 1989 de către poliţia secretă sau de către cei aflaţi sub supraveghere, se adaugă Arhiva de Istorie Orală, care conţine interviuri cu victime ale fostei Securităţi care s-au prezentat să-şi consulte dosarele la CNSAS. Pornind de la documentele din aceste colecţii se pot defini – spre folosul cercetătorilor potenţiali – numeroase colecţii ad-hoc, care conţin toate informaţiile referitoare la reprimarea activităţii culturale a unor anumite grupuri sau a unor indivizi. Acest aspect are o importanţă deosebită în cazul acelor persoane care din diverse motive nu au păstrat nici o urmă materială a activităţii lor ce ţinea de cultura underground de dinainte de 1989.
(2) Ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică abilitată prin lege să contribuie la aplicarea justiţiei de tranziţie, CNSAS are obligaţii legate de procesul de acordare de reparaţii persoanelor persecutate. CNSAS pune la dispoziţia persoanelor îndreptăţite care solicită acordarea de compensaţii legale sau reabilitarea documentele necesare pentru aplicarea Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic pronunţate între anii 1945 şi 1989. Ca activitate legată de mandatul institutional principal, CNSAS deconspiră, în condiţiile legii, foştii ofiţeri şi informatori ai Securităţii şi face publice informaţii legate de activităţile represive ale fostei poliţii politice comuniste respectând principiile statului de drept. Legea 187/1999 a fost menită să aplice a “lustraţie unidimensională” (D. Petrescu 2007), care s-a concentrate exclusiv asupra foştilor ofiţeri şi colaboratori ai poliţiei politice comuniste, dar i-a ocolit pe foştii membri ai nomenclaturii şi pe înalţii activişti de partid care coordonau de fapt activitatea Securităţii. În acelaşi timp, această abordare a făcut ca legea românească să-i identifice pe cei care au încălcat drepturile fundamentale ale omului pe baza faptelor comise în trecut şi nu pe baza poziţiei deţinute în cadrul aparatului represiv. Cu alte cuvinte, calitatea de ofiţer al poliţiei politice sau actul de colaborare cu fosta Securitate sunt definite pe baza răspunderii individuale, stabilită în baza faptelor comise individual şi dovedite cu ajutorul probelor de netăgăduit privind încălcarea drepturilor fundamentale ale omului consemnate şi în constituţiile din perioada comunistă. Cadrul legal privind activitatea CNSAS adoptat în 2008 a introdus o serie de restricţii referitoare la definirea actului de colaborare cu Securitatea prin impunerea “principiului simultaneităţii” care are în vedere obligativitatea îndeplinirii a două condiţii simultan: încălcarea drepturilor fundamentale ale omului şidenunţarea unor acţiuni sau atitudini împotriva regimului comunist. În absenţa unui cadru legal care să permită aplicarea lustraţiei, realizarea principală a CNSAS este “expunerea publică [a încălcării drepturilor omului] fără lustraţie”(D. Petrescu 2017). Verificările întreprinse de CNSAS în condiţiile legii şi publicarea rezultatelor acestor verificări au generat în mod constant dezbateri publice privind interpretarea actelor de opoziţie faţă de regimul comunist sau de colaborare cu acesta, şi au schimbat fundamental imaginea simplistă, în nuanţe de alb şi negru, a societăţii româneşti din perioada comunistă şi au scos la iveală o multitudine de experienţe de viaţă ale unor persoane care pur şi simplu au încercat să găsească soluţii pentru supravieţuire (C. Petrescu 2014, D. Petrescu 2014).
(3) Ca o instituţie având şi atribuţii de cercetare, CNSAS dezvoltă programe de cercetare privind dimensiunea represivă a fostului regim comunist şi diseminează rezultatele cercetărilor, jucând astfel un rol important în procesul de reconciliere cu trecutul comunist. Importanâa CNSAS din punctul de vedere al consolidării democratice, dar şi în sferele socială şi culturală nu trebuie neglijat. Generaţiile născute după 1989 nu au o experienţă directă a trecutului communist, iar informaţiile detaliate privind încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în timpul dictaturii comuniste ilustrează esenţa nedemocratică a regimului care s-a prăbuşit în decembrie 1989 şi contribuie la dezvoltarea unei culturi politice democratice în rândul tinerilor. CNSAS dezvoltă o serie largă de activităţi, dintre care merită menţionate: (3.1) Expoziţii itinerante dedicate informării publicului larg cu privire la trecutul comunist, dintre care cele mai apreciate s-au dovedit a fi “Securitatea, instrument al dictaturii” şi “Tinereţea mea în comunism.” (3.2) CNSAS se adresează în mod special generaţiilor tinere prin organizarea de stagii de practică şi internship-uri pentru studenţi, precum şi prin organizarea de stagii de do cumentare şi vizite tematice pentru elevi şi studenţi. (3.3) Cea mai eficientă cale de diseminare a informaţiilor din Arhiva CNSAS, în condiţiile legii, o reprezintă mediul on-line. Pe site-ul CNSAS se găsesc secţiuni speciale dedicate resurselor digitale pentri cercetare sau informarea opiniei publice, de unde se pot descărca gratuit documente, articole, studii sau materiale didactice.
CNSAS este membru fondator al Reţelei Europene a Instituţiilor Oficiale care Administrează Dosarele Poliţiilor Secrete Comuniste, reţea care a fost înfiinţată la Berlin în anul 2008. Membrii fondatori ai acestei reţele sunt: Comisia Federală pentru Arhivele Serviciului Securităţii Statului din fosta Republică Democrată Germană (BStU), Berlin; Institutul Memoriei Naţionale (IPN), Varşovia; Institutul pentru Studiul Regimurilor Totalitare (USTR), Praga; Institutul pentru Memoria Naţiunii (UPN), Bratislava; Arhivele Istorice ale Securităţii de Stat Ungare (ABTL), Budapesta; Comisia pentru declasificarea documentelor şi deconspirarea apartenenţei cetătenilor Bulgari la securitatea Statului şi la Serviciul de Informaţii al Armatei Naţionale Bulgare (COMDOS), Sofia; şi Consiliul Nţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Bucureşti. Acesue instituţii reprezinţă ţările care iniţiat procese de reconciliere cu trecutul comunist prin asigurarea accesului neîngrădit la arhivele fostelor poliţii secrete comuniste, şi anume, Germania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Bulgaria şi România. În cadrul reţeleo, membrii fondatori şi membrii cu statut de observator colaborează în vederea cercetării trecutului dictatorial şi pentru diseminarea rezultatelor acestor cercetări şi pentru dezvoltarea de programe educaţionale.