Fondul de carte Raţiu–Tilea de la BCU Cluj-Napoca reflectă interesele academice a doi intelectuali români care au trăit în exil după 1940: Ion Raţiu şi Viorel Virgil Tilea. Cei doi au făcut parte din familia Raţiu, care s-a remarcat în secolul al XIX-lea prin implicarea sa în mişcarea pentru emancipare politică a românilor din Imperiul Autro-Ungar. Deşi instituţia care deţine în custodie fondul de carte Raţiu–Tilea de la BCU nu face distincţii între cărţile provenind din biblioteca personală a lui Viorel Virgil Tilea şi cea a lui Ion Raţiu, traiectoria şi provenienţa cărţilor poate fi reconstituită în funcţie de autografe sau subiecte. În general, cea mai mare parte a cărţilor privind istoria diplomaţiei în secolele al XIX-lea şi al XX-lea sau privind problema relaţiilor internaţionale în perioada celui de Al Doilea Război Mondial provin din biblioteca personală a lui Viorel Tilea şi reflectă interesele academice ale acestuia. Cea mai mare parte a cărţilor privind istoria Uniunii Sovietice, a Europei de Est postbelice şi a comunismului românesc au fost colecţionate de Ion Raţiu şi au constituit o sursă importantă de documentare în vederea redactării contribuţiilor sale privind istoria comunismului. Cărţile privind aceste arii şi teme mai sus menţionate pot fi considerate nuclee ale celor două biblioteci personale, dar restul titlurilor acoperă un spectru mult mai larg de discipline precum: teorie politică, filosofie, drept, economie, literatură şi artă.
Viorel Virgil Tilea – unchiul lui Ion Raţiu – a fost un diplomat şi politician care s-a remarcat ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra în anii 1939 şi 1940. În septembrie 1940, când Statul Naţional Legionar a fost proclamat în România, iar Tilea a fost retras din funcţie, acesta a cerut azil politic în Marea Britanie şi a ales să rămână la Londra. Din 1919 până în 1972, Tilea a colecţionat un mare număr de cărţi, care reflectă interesele sale atât ca diplomat, cât şi ca analist al relaţiilor internaţionale din prima jumătate a secolului al XX-lea. După moartea lui Tilea în 1972, nepotul său, Ion Raţiu, a moştenit colecţia sa de cărţi şi documente, fiind un continuator al activităţii de promovare a valorilor democratice în cadrul exilului românesc.
După absolvirea Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj în anul 1938, Ion Raţiu a fost numit în aprilie 1940 “cancelar diurnist” la Legaţia României de la Londra. În septembrie 1940, după ce Statul Naţional Legionar a fost proclamat în România, Raţiu a ales să demisioneze din funcţie şi să solicite azil politic în Marea Britanie. Raţiu a fost apoi jurnalist şi o personalitate proeminentă a exilului românesc. Ca jurnalist lucrând la agenţia americană de ştiri International News Service şi mai târziu la BBC, Raţiu a avut ocazia să acceseze o varietate mare de surse privind Blocul Estic. Acesta a acumulat o amplă expertiză ca analist politic asupra Europei de Est postbelice şi a adunat în perioada 1940–2000 o bibliotecă impresionantă privind teme legate de istoria comunismului şi a Războiului Rece. Aceste cărţi au fost utilizate de către Raţiu ca surse importante de documentare în redactarea unor contribuţii academice privind teme precum istoria comunismului, politicile Occidentului privind ţările comuniste, istoria regimului comunist din România. De asemenea, biblioteca personală a acestuia a reprezentat o sursă importantă pentru multe din discursurile şi textele care au dus la recunoaşterea sa ca o personalitate politică şi culturală a exilului românesc. Majoritatea cărţilor din această colecţie nu au putut fi achiziţionate în România comunistă din cauza conţinutului lor critic faţă de regimul comunist. Ca urmare, multe dintre aceste cărţi sunt piese foarte rare în bibliotecile din România.
Un moment semnificativ din istoria acestei colecţii a fost ianuarie 1990, când Raţiu a decis să se întoarcă în România şi să se implice în politică. Atunci, cea mai mare parte a colecţiei a rămas în Londra. După moartea lui Raţiu în 2000, familia a decis să doneze cea mai mare parte a bibliotecii personale a lui Ion Raţiu Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, profesorul universitar Doru Radosav, directorul instituţiei în acel moment, jucând un rol important în acest transfer. Cărţile au intrat gradual în custodia BCU Cluj-Napoca în perioada 2006–2008. În iunie 2009, sala de lectură Raţiu–Tilea de la BCU Cluj-Napoca, care adăposteşte fondul de carte, a fost deschisă pentru publicul larg în prezenţa membrilor familiei Raţiu.
