Fondul de arhivă personală al Sandei Budiș a început să fie gândit și organizat de către colecționară odată cu stabilirea sa în Elveția în anul 1973, şi cuprinde documente care acoperă perioada anilor 1973–2007. Colecţia Sanda Budiş este formată din materiale referitoare atât la activitatea sa și a altor personalități ale exilului românesc din perioada în care România a fost s-a aflat sub dictatura comunistă, precum și la implicarea sa și a altor români din exil în reconstruirea democrației în țara natală după prăbușirea regimului comunist. Astfel, aceste documente reprezintă o sursă istorică importantă pentru istoria exilului românesc.
În particular, această arhivă ilustrează evoluția intelectuală a Sandei Budiș, arhitectă de origine română care s-a remarcat începând cu anul 1973, când a diseminat pentru prima dată informaţii despre încălcarea drepturilor omului în România lui Nicolae Ceaușescu prin scrisori și memorii transmise unor decidenți politici occidentali, precum și unor organizații internaționale. Ulterior, ea s-a implicat activ în organizarea și activitatea exilului, aderând la o serie de asociații și organizații anticomuniste deja existente sau contribuind la înființarea unora noi. În special în anii 1980, Sanda Budiş s-a remarcat prin lupta împotriva distrugerilor masive de monumente istorice și a satelor din România, activitate desfășurată în cadrul Asociației contra Distrugerii Satelor și Monumentelor Istorice din România cu sediul în Elveția. Asociația, la a cărei înființare și-a adus și ea contribuția, a fost fondată la 10 mai 1989 la Romanel-sur-Lausanne. Printre alte activități, această asociație s-a ocupat încă de la început de stabilirea unor parteneriate între satele elvețiene și cele românești, pe care le organiza asociația non-guvernamentală Operațiunea Satele Românești (Opération Villages Roumains – OVR). Această asociație s-a constituit în decembrie 1988, în Belgia, cu scopul adoptării și salvării tuturor celor 13.123 de sate, care conform celor anunțate de Ceaușescu ar fi trebuit să dispară de pe hartă. Acțiunea OVR a reușit să ia în doar câteva luni o amploare deosebită, înființându-se imediat comitete ale acestei asociații și în Franța, Olanda, Elveția, Suedia, Marea Britanie, Italia, Spania, Norvegia şi Danemarca. În esență, OVR a urmat un model deja existent în Europa Occidentală postbelică, care urmărea să creeze parteneriate între localități cu profil economic și geografic asemănator în vederea creării de oportunități de dezvoltare locală prin eforturi comune, precum și de solidarități transnaționale. Deși au existat parteneriate și cu localități din Europa de Est, acțiunea OVR nu a avut corespondent în blocul comunist, dacă se au în vedere amploarea și viteza de evoluție. Prin urmare, dată fiind implicarea Sandei Budiș în acest proiect european, arhiva sa personală conține o serie de documente referitoare la acțiunea de sistematizare a satelor românești, precum și la intervenția occidentală în împiedicarea acestui plan.
După prăbușirea regimului comunist în România în 1989, Sanda Budiş s-a implicat și în procesul de reconstruire a democrației în țara natală. Începând cu anul 1990 a revenit deseori în țară, fără a se stabili însă definitiv aici, şi s-a implicat într-o serie de proiecte. Unul dintre cele mai importante a fost sprijinirea unor tineri țărani români pentru realizarea unor stagii în Elveția în vederea deprinderii agriculturii moderne, dar și a cunoașterii unei societăți cu valori democratice. Scopul era acela al importării în România de bune practici atât din punct de vedere moral, civic, cât și al agriculturii. Reconstituirea acestei contribuții se poate face astăzi din documentele pe care le conține fondul arhitectei, ce include proiecte, fișe personale, contracte de stagiu, rapoarte de activitate, statut, proiecte, extrase din ziare referitoare la activitatea Asociației pentru restaurarea unei țărănimi independente și libere în România.
De o deosebită însemnătate sunt nu numai documentele inedite din arhiva personală, dar și publicațiile, care contribuie la o mai bună cunoaștere și înțelegere a activității exilului românesc postbelic. În acest sens, colecţia Sanda Budiș include o serie de publicații ale exilului, însă doar numere disparate și incomplete, sau extrase din acestea, care totuși ajută la conturarea unui profil al acestor publicaţii și al românilor din străinătate care publicau în paginile lor. De asemenea, importanța acestor ziare și reviste derivă și din analizele pe care le conțin asupra situației interne politice, economice, culturale, sociale a României sub dictatura comunistă, precum și după prăbușirea regimului comunist în 1989. Aceste analize sunt astăzi utile în realizarea unei mai bune radiografii a perioadei. La acestea se adaugă și unele publicații străine pe care Sanda Budiș le-a achiziționat atât înainte, cât și după 1989, care prezentau România comunistă sau postcomunistă. În altă ordine de idei, documentele din colecţia Sandei Budiș ajută și la cunoașterea activității unor organizații și asociații înființate în România după 1989 cu scopul de a sprijini societatea românească și de a contribui la consolidarea democratică. Din acest punct de vedere, colecţia cuprinde şi statute, procese-verbale, rapoarte de activitate, referate, rapoarte, apeluri, convocări, bilanțuri, agende, invitații și corespondență ale acestora.
Toate aceste documente care alcătuiesc colecţia de faţă au fost donate de Sanda Budiș Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER). Inventarierea și punerea lor în circuitul public s-a realizat în luna ianuarie 2008. Donarea acestui fond de arhivă personală a fost posibilă ca urmare a demersurilor desfășurate de INMER, la conducerea căruia se afla la acea vreme Dinu Zamfirescu, de identificare a unor astfel de colecții în scopul punerii lor la dispoziţia cercetătorilor şi a celor interesaţi.
