În urma implicării sale crescânde în susținerea acțiunilor sporadice de disidență și opoziție împotriva regimului comunist din România, implicare stimulată de cazul lui Paul Goma și a „mișcării Goma”, începând din februarie 1977, Mihnea Berindei a devenit o figură centrală în cadrul comunității românești din exil, în special din Franţa. El a fost profund legat și asociat cu mai multe proiecte editoriale inițiate în exil, dar concepute special pentru a oferi o platformă și o „voce” disidenților și reprezentanților mișcărilor de opoziție din Europa de Est. Revista L’Alternative a fost, probabil, cea mai importantă inițiativă de acest gen. Fondată de editorul, publicistul și jurnalistul François Maspero, această publicație a inclus în colegiul său de redacție mai mulți exilați și expatriați din rândul intelectualilor est-europeni. În acest sens, se remarcau anumite personalități publice care se stabiliseră în Occident, de exemplu, Efim Etkind, Viktor Fainberg, Paul Goma, Miklos Haraszti, Jan Kavan, Jiri Pelikan, Leonid Pliușci, Krzysztof Pomian etc. Revista a fost concepută drept un proiect trans-național care avea scopul de a reflecta „lupta ... pentru libertățile democratice, individuale și colective, și contra represiunii” exercitate împotriva acestora. Printr-o declarație specială a fondatorilor revistei, publicată în primul său număr, obiectivele noii publicații erau definite astfel: „culegerea de informații, documente și opinii care emană de la diferite grupuri sau persoane care participă la aceste lupte sau care, pur și simplu, sunt victime ale acestei represiuni; oferirea masei celor anonimi, adică muncitorilor, a posibilității de a se face auziți; stimularea anchetelor, dosarelor și reportajelor jurnalistice; crearea unui spațiu pentru dialog”. Prioritățile noii reviste erau, printre altele: „apărarea concretă și sistematică” a adversarilor și a victimelor regimurilor comuniste și o „solidaritate activă” față de „lupta pentru drepturile democratice”. Chiar dacă se proclama publicație „independentă”, sub aspect ideologic revista era foarte apropiată de curentele și tendințele anti-comuniste propagate în sânul stângii „anti-totalitare”, care devenea din ce în ce mai vizibilă pe scena politică franceză din acea perioadă. Fondatorii revistei accentuau rolul opiniei publice, încercând să „aducă primele elemente ale unui dialog” între disidenții / oponenții regimurilor comuniste din Europa de Est și susținătorii lor din Occident. Primul număr al revistei s-a axat, în principal, pe un dosar special privind „muncitorii liberi și sindicatele libere”, care conținea diverse rapoarte și articole privind situația din Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia și România. Secțiunea despre România era dedicată, în mare parte, cazului lui Paul Goma. În acest număr a fost publicat un eseu al lui Goma privind relația dintre muncitori și statul comunist, sub titlul „Statul muncitoresc” și clasa muncitoare” („Etat ouvrier” et classe ouvrière). Acest eseu discuta anumite aspecte ale vieții cotidiene ale muncitorilor români, reamintindu-i cititorului despre principalele etape ale mișcării de protest inițiate de muncitori, începând cu luna februarie a anului 1977. Această secțiune analiza, de asemenea, formarea primului sindicat „liber” din România – Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR). Se accentua, în special, solidaritatea principalelor sindicate franceze cu această organizație de factură opoziționistă. În cadrul secțiunii „Documente”, revista a publicat câteva interviuri și lucrări importante ale lui Jacek Kuron privind Comitetul de Apărare a Muncitorilor (KOR) din Polonia, precum și celebrul eseu al lui Vaclav Havel A trăi în Adevăr, cel mai reprezentativ text asociat cu mișcarea declanșată de Carta 77 în Cehoslovacia. Alte materiale examinau evoluțiile recente din Germania de Est, Ungaria și URSS, punând un accent special pe sfera culturală. O atenție deosebită se acorda inițiativelor de protejare și apărare a activiștilor anti-regim și a disidenților persecutați de autorități (cum ar fi Comitetul pentru apărarea celor condamnați pe nedrept, VONS), în contextul represaliilor crescânde din Cehoslovacia. Un subiect separat se referea la viitoarele Jocuri Olimpice de la Moscova din anul 1980. Acest dosar conținea și câteva apeluri pentru boicotarea acestui eveniment din motive politice și morale. În fine, acest număr al revistei a inaugurat o „cronică a evenimentelor curente”, care raporta în mod detaliat evenimentele recente din țările blocului estic. Această cronică va deveni o rubrică permanentă a revistei. L’Alternative a devenit una dintre cele mai importante publicații de limba franceză dedicate subiectelor legate de Europa de Est. Pe parcursul existenței sale (1979-1985), revista a publicat numeroase reportaje și articole referitoare la România comunistă. La începutul anilor 1980, Mihnea Berindei a devenit un colaborator important al revistei, asigurând o legătură vitală între publicul francez și autorii români care criticau regimul, fie chiar din România, fie aflându-se în exil.