COURAGE

interconectarea colecțiilor

Autor: Károly Kiss

Curajul civic: Samizdatul ca mijloc și formă de rerzistență civică în timpul comunismului

Timp  și spațiu, definiție

Această lecție a fost realizată în cadrul Centrului pentru Ştiințe Sociale al Academiei Maghiare de Ştiințe din Budapesta. Curriculumul de față se ocupă de publicațiile de samizdat și de impactul lor în zona blocului comunist (Uniunea Sovietică și țările europene centrale și estice) din anii 1950 până în anii 1980. Definim samizdat operele literare politice și artistice publicate prin evitarea cenzurii, indiferent de guvern și în ciuda hărțuirii poliției. Termenul a fost introdus de poetul rus Nicholas Glazkov, care a creat conceptul de samizdat legând cuvintele rusești: auto-publicare.

Scopul comunicării în statul-partid: obținerea dominației totale asupra domeniului cultural-ideologic și a mass mediei.

În această perioadă, printre țările regiunii, superioritatea statului-partid era clar vizibilă în aproape toate segmentele vieții umane, așadar și în lumea intelectuală. Din Polonia în RDG, din Ungaria până în Bulgaria, lucrările culturale și ideile noi provenind din străinătate puteau fi accesate doar prin canale controlate. Televiziunea și radioul statului-partid, presa și editurile conduse de stat, precum și cenzura, toate au dus la o auto-cenzură: o utilizare a limbii și o situație de comunicare dependentă, care era în concordanță cu ideologia statului. Canalele oficiale de comunicare au oferit o propagandă mai subtilă sau mai directă, vizând un anumit grup țintă. Editorii cei mai importanți erau numiți de către statul-partid, menținând astfel un control complet asupra vieții culturale și spirituale din zonă. Aceste procese sunt incluse într-un alt curriculum de-al nostru, care descrie funcționarea cenzurii și a auto-cenzurii.^[1]

^[1] Prima cerință: colectați informații din cadrul familiei, cercului de cunoștințe, de la părinți, bunici despre ceea ce urmăreau, citeau, ascultau, la ce evenimente culturale au participat în acea perioadă. Dacă îndepliniți sarcina în clasă sau ca activitate extra-curriculară, studiați rețeaua culturală, care a influențat viețile acestor generații.

Creatorii samizdatului și dimensiunile alegerii libertății

Editorii de samizdat au creat posibilitatea de a transmite valori politice democratice și realizări intelectuale, precum și tipare culturale alternative dincolo de spațiul spiritual controlat de statul-partid. Ei considerau dreptul la gândire liberă și la dezbatere ca fiind foarte important. Samizdatul^[1] ca produs intelectual a fost proiectat de oameni care, în ciuda sistemului, credeau că întrebarea când și cum erau LIBERI avea o importanță esențială pentru ei. Această decizie ar putut apărea ca urmare a unui eveniment istorico-politic (revolta de la Berlin, înfrângerea Revoluției Maghiare din 1956, invazia Pragăi în 1968, mișcările studenților din 1968, mișcărea Solidaritatea din anii 1980, etc.), ca o reacție la lunga și nesfârșita suprimare (sistemul lui Ceaușescu în România, perioada lui Honecker din RDG sau perioada lui Kádár din Ungaria) sau ar fi apărut ca rezultat al unei maturități intelectuale a individului, a studiilor sale sau chiar a conversațiilor private. Așadar, o persoană care trăia sub dictatură își forma o credință că aceste valori erau mai importante decât ducerea unei vieți pașnice.^[2]

Samizdatul a făcut posibilă exprimarea opiniilor care erau diferite de cele promovate de regim, precum și o șansă de exprimare a valorilor profesate ale scriitorilor, în procesul de creare a unor culturi politice alternative, critice. Scrierea unui samizdat oferea potențialul atractiv al creației intelectuale autonome. Ea oferea un fel de prestigiu în cadrul propriului mediul cultural îngust (subcultura) și putea întări sentimentul de unitate. Impactul său asupra subculturii intelectuale a fost mai semnificativ decât influența sa asupra culturii generale a unei țări date. Ca urmare, reprezentanții regimului au gestionat problema samizdatului cu o atenție sporită întrucât oferea oportunitatea dezvoltării unei culturi politice de opoziție, care până atunci nu existase. Samizdatul a criticat starea de lucruri existentă, întrerupând practica de comunicare a statului-partid, care încerca să domine totul și a creat așa-zisa cale secundară de publicare, ceea ce însemna depășirea sentimentului de disconfort și aducerea conversațiilor în spațiul public.

Relația dintre partidul-stat și samizdat

Reacția statului-partid față de fenomenul samizdatului a fost foarte diversă și diferită în timp și spațiu.

În perioada stalinistă și decada care a urmat, regimul a persecutat activ pe creatorii de samizdat, urmat de o ripostă serioasă în întreaga regiune. În anii 1970 și 1980, acțiunile împotriva ideilor de opoziție au devenit din ce în ce mai moderate și manifestări ale acestor idei au apărut în viața de zi cu zi într-o varietate tot mai mare. Din moment ce țările comuniste au promovat o coexistență pașnică cu lumea capitalistă, regimurile au adoptat o politică mai precaută, înlocuind represiunile brutale ale acțiunilor de opoziție, întrucât nu voiau să riște să pună în pericol opinia favorabilă a Occidentului privind sistemul. În Ungaria de exemplu, în a doua parte a anilor 1980, violența excesivă și sângeroasă a poliției era rară (pe când în anii 1970 asemenea violență reprezenta o posibilitate reală în orice moment în țările regiunii). Așa cum Bálint Nagy, unul dintre scriitorii samizdat, scria: „Aceasta era apărarea conferită de notorietate, ei nu ne-au acordat prea mare importanță.” Cu toate acestea, se poate afirma că ținta, publicul și semnificația samizdatului în regiune varia mult. Efectul depindea de gradul de represiune dintr-o țară, de atitudinea prevalentă față de cei care erau considerați că gândeau diferit și de scara distribuirii samizdatului. În Ungaria, spre exemplu, cel mai circulat ziar samizdat, Beszélő (Vorbitor), era publicat în 2.000 de copii, iar în Polonia Solidaritatea era tipărită în 500.000 de copii. În același  timp, RDG, Cehoslovacia și România au impus o represiune comunistă severă până în chiar ultimele momente ale sistemului statului-partid.

Ce feluri de represalii erau folosite în general de statele-partid împotriva creatorilor samizdat?

Creatorii samizdat trăiau sub supraveghere și suportau percheziții în serie și hărțuirea poliției. (de exemplu: echipe operaționale de 10-12 oameni interveneau în viețile lor zi și noapte, plantându-le dispozitive de supraveghere în case și ascultându-le telefoanele, în timp ce agenți sub acoperire, care pretindeau că le sunt prieteni, scriau rapoarte despre ei.) Transformarea cazurilor polițienești (inclusiv calomnie, incitare, bătăi provocate, sustragere, etc.) în procese a fost o formă mai subtilă de intimidare decât instrumentarea unui caz politic, deoarece o persoană observată putea fi tratată precum un infractor de drept comun. (de exemplu: Gábor Demszky a fost condamnat în acest fel la șase luni de închisoare, cu suspendare pentru trei ani.) Obstrucționarea condițiilor de viață ale indivizilor era, de asemenea, o modalitate de a slăbi opoziția: aceia care scriau sau făceau samizdat riscau să își piardă slujbele oricând sau ei puteau fi ridicați regulat și reținuți de poliție pentru o perioadă scurtă. Nu aveau voie să aibă pașapoarte, drepturile le erau limitate prin mijloace administrative și puteau fi obligați să urmeze tratamente psihiatrice.

Statul-partid identifica samizdatul ca pe o amenințare întrucât formularea unei opinii politice independente de cea a partidului și deci crearea unei culturi politice, care să nu depindă de partid, însemna crearea unor alternative politice pe termen lung. De aceea, ei s-au ocupat de problemele care priveau un cerc restrâns de intelectuali, la cel mai înalt nivel. În final, deoarece regimul nu putea suprima acțiunile de opoziție, și-a propus ca obiectiv divizarea și limitarea opoziției și căii secundare de publicare. De asemenea, autorilor li s-a oferit posibilitatea de a face o înțelegere cu regimul: aceia care nu au scris în publicații străine sau în samizdat aveau o mai mare șansă să își publice scrierile. Această metodă care provoca diviziune – sau tehnica „salamului,” așa cum a fost numită în acea perioadă – le-a permis să realizeze auto-cenzura, fără a mai fi nevoie să recurgă la cenzură deschisă. Auto-cenzura însemna interiorizarea tabuurilor (teme și subiecte interzise de partid). Interconexiunea regimului și a elitei intelectuale putea fi realizată în acest fel, menținând aparența discursului intelectual și a pluralismului în viața publică.

Acesta era procesul împotriva căruia cercurile de samizdat au luptat în fiecare țară, scopul fiind să elimine auto-cenzura și să ducă un stil de viață intelectual non-conformist. A doua sferă publică a trebuit să fie creată pentru găsirea unor factori care ar putea duce la opoziție. În același timp, trebuiau să conștientizeze că mișcarea lor urma să rămână una restrânsă, pentru că publicațiile lor nu au ajuns la marea majoritate a populației pe care numai deteriorarea situației financiare și declinul standardelor de viață ar fi putut-o mișca spre o nouă alternativă politică.

Contextul tehnic al samizdatului

Pentru a publica samizdat era necesară crearea unei infrastructuri tehnice. Aceasta includea întregul proces de pregătire, creare și distribuire, în ciuda faptului că statul-partid a încercat să împiedice sau să facă dificil întregul proces.

În ceea ce privește forma, samizdat putea să fie un ziar copiat de mână, precum și o publicație creată cu indigoul, o mașină de scris și un șapirograf; sau putea să fie tipărită chiar într-o editură.^[2]

^[2]Găsiți un exemplu al fiecărei forme în baza de date din materialul țării voastre și al țărilor din regiune. Pregătiți o prezentare și faceți o expoziție în clasă cu materialele colectate.

Vasyl Stus: Cimitirul vesel

Pe lângă copiile scrise de mână, un samizdat era duplicat, inițial, cu o mașină de scris și un indigo. Regimul dorea să identifice pe creatori și deci, menținea un control al acestui proces prin colecționarea mostrelor de scriere pentru mașinile de scris. Mai târziu, șapirografele au ajutat la duplicarea publicațiilor. Ele au accelerat procesul producției deoarece textele de bază erau pregătite la o mașină de scris și cu ajutorul șapirografului era mai ușor să copiezi cu cerneală rotind un cilindru.

Tipărirea serigrafică era o altă metodă specifică pentru care era folosită tehnica ‚ramka,’ ceea ce însemna copierea de pe un șablon întins peste un cadru. Ei erau nevoiți să învețe cum să folosească instrumente primitive (ramă fotografică, nailon și cerneală pentru tipărire serigrafică, cuțit de cerneală, creioane șablon, forjor, etc.) în pivnițele și podurile caselor izolate de la țară. Prin urmare, produsul era de o calitate proastă, dar datorită conținutului său, până și textele, care erau dificil de citit, au fost vândute. Această tehnică era răspândită din Polonia până în Ungaria. Șablonul și mașinile grafice, hârtie și cerneală, aduse prin contrabandă din Vest, erau toate foarte prețioase.

În anii 1980, au fost cazuri în care poliția încerca să păcălească un grup oferindu-le instrumente de tipărire ca „daruri” pentru a afla de exemplu, mărimea grupului. De multe ori activiștii au acceptat aceste cadouri (de exemplu: hârtie, cerneală, despre care se spunea că a fost furată, dar era, de fapt, furnizată de poliția politică), dar apoi au rupt brusc legăturile cu sursa cadourilor și au folosit ustensilele.^[3]

^[3] Colecțiile COURAGE oferă un cadru general pentru producția de samizdat în funcție de țară.

Conspirația (organizarea în secret a etapelor acțiunii) era necesară pentru producerea, scrierea, depozitarea și distribuirea samizdatelor. Eșecul era posibil în orice punct al procesului și trebuiau să fie conștienți de faptul că regimul putea să riposteze, dacă erau descoperiți. De aceea, sarcinile erau împărțite între grupuri și indivizi și a fost nevoie de o mare precauție pentru a evita controlul regimului.

Crearea samizdatului a fost, deseori, precedată de un curs gratuit la universitate sau de o conversație liberă între intelectuali. Ideile care au fost exprimate aici au fost mai târziu scrise pe hârtie de părțile aflate în opoziție. Aceste grupuri fuseseră deja observate și au fost făcute repoarte despre activitățile lor de către agenții sub acoperire. Acest proces poate fi văzut prin registrul electronic COURAGE pe pagina web Mozgó Világ, documentată de poze: https://mozgovilagfmc.tumblr.com/

Inițial, textele au fost scrise anonim, sub pseudonim sau cifrat, întrucât cei care aveau slujbe puteau să se aștepte la represalii. Unele texte au apărut mai târziu sub numele real al autorilor, de exemplu în Ungaria din 1978. După producerea unui samizdat, distribuirea lui putea fi dificilă și problema solicita, de asemenea, discreție și conspirativitate pentru a fi rezolvată. Distribuirea se făcea în așa-zisele boutiques de samizdat: ele erau, de obicei, găzduite în apartamente, dar publicațiile de samizdat puteau fi obținute și dintr-un loc de muncă, bibliotecă sau universitate. Prinderea ducea la o percheziție în timpul căreia, în prezența unor martori oficiali și îndeplinind toate formalitățile, manuscrisele, textele și cărțile erau confiscate. Aceste texte confiscate au fost înregistrate sau scrise pagină cu pagină pentru ca poliția sau poliția secretă să nu poată să scrie în ele sau să adauge, mai târziu, părți compromițătoare. Distribuirea a fost, de asemenea, anonimă, numele clienților erau scrise cu inițiale sau sub pseudonim de către distribuitori și deoarece publicațiile erau la mare căutare printre intelectuali, era posibil să obții venituri pentru un trai modest. Însă o cercetare oficială ar fi însemnat o pierdere financiară atât pentru producători, cât și pentru distribuitori.^[4]

^[4] Astfel era posibil să transformi un act politic într-o infracțiune de drept comun.

Genul textelor samizdat varia de la câteva pagini de disertație la studii politice, sociologice și filosofice cenzurate și până la romane întregi și analize. Din această literatură, cam 16 categorii au fost identificate, variind de la știri și până la pornografie. Examinând conținuturile publicate în samizdat, trei teme majore ies în evidență: 1) cele care disecă teme marxiste 2) teme liberale, drepturile omului, și în final 3) texte prezentând conținut patriotic și naționalist. Spre sfârșitul perioadei, cele din urmă a devenit mai importante și conținutul lor a fost, deseori, legat de problemele naționale și de drepturile omului.

Evenimentele și conținutul politic considerate de autorități ca tabu erau tipice, ca de exemplu opinii despre revoluția din 1956 din Ungaria, Charta 77, Solidaritatea, etc. Subiectul religiei, sărăciei, excluderii sociale, problemele naționale, situația minorităților, alternativele politice și noțiunile gândirii diferite au apărut, de asemenea. Formarea solidarității și comunității de opoziție a fost, de asemenea, a discutată și a devenit din ce în ce mai stânjenitoare pentru regim, de aceea în Ungaria în 1984 Comitetul Central al PSMU (Partidul Socialist Muncitoresc din Ungaria) a decis să limiteze activitatea publică a ’unei opoziții politice mici, dar puternice’. Acțiunile împotriva cercului de samizdat au fost monitorizate de 8 oameni din Comitetul Central, ceea ce indica cât de importantă considera regimul că era problema. Ca răspuns la aceste evoluții, literatura de samizdat a acordat atenție situației Uniunii Sovietice și a altor țări comuniste, precum și legăturii dintre dreptate și protecția statului. Ea a criticat, de asemenea și liderii politici importanți. Au fost dezbateri considerabile despre cenzură și auto-cenzură, atitudinea conformistă a intelectualilor și critica încercărilor divizatoare ale regimului.

Rezumat

Fenomenul samizdat a influenţat semnificativ introducerea pluralismului politic în țările comuniste după anii 1970 și opoziția a fost capabilă să creeze o cale secundară de publicare. Curajul civic al opoziției a dovedit că, în ciuda dominației partidului, existau grupuri autonome și intelectuali, care au apărat valorile democratice și au fost chiar dispuşi să îndure represiunea pentru a-şi apăra convingerile.

Exercițiul samizdat I.

Durata activității: dacă este dată ca sarcină extracurriculară, ar putea să fie o săptămână sau mai mult, în funcție de numărul de participanți.

Regulile jocului: Poate să fie jucat doar în timpul orelor de școală și doar cei care participă în joc au voie să știe despre el, sub supravegherea unui profesor. Niciun act violent nu este permis și trebuie să fiți sinceri unii cu alții. Dacă sunteți prinși, trebuie să notați când și cum s-a întâmplat!

Imaginați-vă că sunteți nemulțumiți de ceva (scrieți câțiva termeni pe cartonașe, de exemplu: libertatea presei, libertatea de opinie, represiune, lipsa democrației, libertatea religiei, sistemul uni-partid, etc.)

Doriți ca toată lumea să cunoască problema de pe cartonașul vostru. Rezumați problema în trei propoziții și șoptiți-o în urechea persoanei de lângă voi. Aceasta ar trebui să o șoptească persoanei următoare ș.a.m.d. La sfârșitul rundei, ultima persoană raportează ce i-a fost spus, în timp ce tu dezvălui afirmația originală. Jocul dovedește că această comunicare verbală distorsionează informația în legătură cu problemele.

După aceea ia un cartonaș nou și gândește-te cum ai putea să transmiți ideea exactă tuturor.

Profesorul este regimul și are dreptul să inspecteze ghiozdanele, băncile și hainele pe nepregătite de două ori pe durata săptămânii jocului. Dacă găsesc ceva asupra studentului, studentul iese din joc.

• Scrieți ideea voastră de un număr de ori egal cu cel al participanților (aveți o săptămână pentru asta, dar puteți să lucrați la ea doar în timpul orelor și este sarcina celorlalți elevi să te supravegheze.) Dacă ești prins, pierzi.
• Încercați să atrageți alți elevi să vă ajute să copiați, dar dacă profesorul descoperă că duplicați înseamnă că cineva v-a trădat și ați pierdut jocul. Cu cât reușiți să implicați mai mulți elevi, cu atât mai multe puncte veți primi. (La sfârșit discutați care ar fi numărul optim de creatori).
• Dacă cineva vă prinde în cursul unei conversații pe acest subiect, pierdeți jocul. Verificați dacă o discuție conspiratoare poate evolua despre acest subiect.
• La sfârșitul săptămânii, încercați să răspândiți ideile voastre prin școală. Dacă sunteți prinși răspândind fluturași, pierdeți jocul.
• Studiați câți elevi au pierdut în timpul semestrului/lunii/săptămânii și dacă cineva a învățat din greșelile celorlalți. Ar fi bine să considerați ce tehnici ați aplicat în timpul producției și distribuirii.

După discuție aruncați o privire registrului electronic COURAGE și găsiți conexiuni între joc și realitate.

Exercițiul samizdat II.

Cadrul de elaborare: muncă extracuriculară

Derularea jocului: Formați grupe de trei persoane. Fiecare trebuie să aleagă un deceniu. (Cadrul exact este selectat de profesor pentru că el poate varia de la țară la țară în această regiune.)

Grupurile trebuie să pregătească o analiză SWOT (puncte forte, puncte slabe, oportunități și pericole) a unei creații de samizdat: de ce merită lansată? care sunt riscurile? pe cine se pot baza? ce pune în pericol creatorii? etc. După completarea analizei SWOT, pregătiți o prezentare și prezentați perioada data unii altora și decideți dacă ați face un samizdat și dacă da, cum o veți face!

Exercițiul samizdat III.

În timpul muncii extracurriculare găsiți cel puțin trei samizdate și trei persoane din perioada dată, folosind baza de date a Registrului. Faceți o prezentare cu materialul de cercetare și utilizând ceste date examinați care erau trăsăturile comune ale diferitelor perioade și ce influențe erau caracteristice tuturor deceniilor, bazate pe fapte istorice.

^[1] Keressetek az adatbázisban minden egyes formára példát országotok és a térség országainak anyagából! Készítsetek prezit, kiállítást az osztályban a kigyűjtött anyagokból.

^[2] előállítás technológiai gyűjtéshez keretet ad a Courage gyűjtemény általános anyaga országonként

^[3] Így lehetett köztörvényes sajtóvétséggé alakítani a politikai cselekedetet.

^[1] Első feladat: végezz gyűjtést családi, ismeretségi körben szüleidnél, nagyszüleidnél, hogy mit néztek, olvastak, hallgattak, milyen kulturális eseményeket látogattak a korszakban. Ha iskolai osztályban, szakkörben végzitek, akkor nézzétek meg közösen azt a kulturális hálót, ami ezen generációk életét meghatározta.

^1] http://cultural-opposition.eu/courage/individual/n12768 pe linkul de mai sus puteți găsi descrierea expoziției care prezintă în detaliu subiectul, precum și publicația realizată din materialul expoziției, http://cultural-opposition.eu/courage/display/n175 colecția arhivelor croate referitoare la samizdat, http://cultural-opposition.eu/courage/display/n12378 materialul samizdatului ceh Vokno, http://cultural-opposition.eu/courage/display/n3976 disponibilitatea samizdatului ceh și polonez. Căutarea și a altor samizdate este posibilă prin acest website.

^2] Găsiți exemple ale motivelor pentru luarea acestei decizii din viața creatorilor și scriitorilor de samizdat din țara voastră, de exemplu: colecția privată a lui Gábor Klaniczay http://cultural-opposition.eu/courage/display/n42006, http://cultural-opposition.eu/courage/display/n27190