COURAGE
interconectarea colecțiilor

×
Punkerii în socialism

Punkerii în socialism

Tema lecției este subcultura punk în perioada socialistă. Obiectivul constă în prezentarea, prin istoria câtorva trupe, a modului în care puterea s-a raportat la fenomenele radical diferite de ideologia oficială, stigmatizate ca deviante. De asemenea, lecția prezintă scenele tipice și modalitățile de manifestare ale mișcării punk în ultimul deceniu al socialismului.

Concepte

  • subcultură
  • punk
  • propagandă
  • fanzin
  • cenzură
  • devianță

Competențe

Elevii…

(Cunoștințe)

  • să se familiarizeze cu mediile, reprezentanții și platformele vieții muzicale underground din perioada socialistă, în special în ceea ce privește mișcarea punk;
  • să cunoască contextul vieții muzicale din perioada respectivă, în special în ceea ce privește propria țară;
  • să înțeleagă mecanismul cenzurii, interdicției și supravegherii;
  • să înțeleagă interacțiunea complexă dintre dorința conformării și rezistență;
  • să înțeleagă aspirațiile trupelor și modalitățile rezistenței prin muzică;

(Atitudini)

  • să fie deschiși spre abordarea estetică a muzicii;
  • să fie capabili să analizeze relația dintre muzicieni și putere în perioada socialistă;
  • să fie capabili să respecte autonomia artei, respectiv a muzicii;
  • să fie capabili să aprecieze formele rezistenței față de restricțiile impuse de partid;

(Aptitudini)

vor fi capabili…

  • să găsească informațiile referitoare la scena punk, în special în ceea ce privește propria țară;
  • să recunoască caracteristicile rezistenței în creații;
  • să efectueze căutări eficiente în baza de date online.

Punkul

Punkul este denumirea unei mișcări muzicale și a unei subculturi (subcultură: cultură diferită de cea a majorității sociale). S-a născut în Londra și în New York în jurul anilor 1975-76, când și-a început activitatea trupa britanică Sex Pistols și cea americană Ramones, respectiv „nașa muzicii punk”, Patti Smith, care a exercitat o influență profundă asupra punkului central-european. Muzica punk și sentimentul de viață asociat au devenit populare, în primul rând, în rândul tinerilor nemulțumiți și loviți de criza economică și de șomaj, ca o reacție la normele sociale, culturale și muzicale instituționalizate. Mișcarea a refuzat cultura populară, conservatorismul și mișcarea hippi, în favoarea aranjamentului social anarhic. Caracteristici: furie, gândire nonconformistă, atitudine subversivă; din punct de vedere muzical: structuri simple și comportament scenic agresiv.

Punkul în țările socialiste

În ciuda vigilenței puterii de stat socialiste, spre sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, mișcarea s-a infiltrat și în țările din Europa Centrală și de Est. Generația punk s-a născut în socialism și  considera firești cadrele acestui regim, confruntându-se, totodată, cu tăcerea încăpățânată a părinților în privința trecutului, ceea ce i-a intensificat curiozitatea. Tinerii punk căutau să iasă din cadrele regimului, refuzând comportamentul apolitic al generației mai în vârstă, supunerea civică și controlul statal, căutând, în același timp, posibilitățile unui alt mod de viață. Ținuta provocatoare, care reprezenta solidaritatea lor, a urmat trendurile occidentale: punkerii purtau haine rupte, geci de piele uzate, freze mohawk vopsite colorat, bocanci și ace de siguranță ca piercing.

De la bun început, puterea vedea în fenomen pericolul „huliganismului occidental”, încercând să țină mișcarea sub control prin diferite metode: campanii de presă denigratoare la adresa trupelor și a fanilor, demonstrații de putere polițienească, supravegherea concertelor de către securitate și plantarea unor informatori în jurul trupelor. Dacă se considera necesar, forțele de ordine opreau concertele, arestau membrii publicului sau ale trupelor și, în situații extreme, inițiau chiar și procese împotriva lor, ceea ce putea avea ca urmare chiar și pedeapsa cu închisoarea. Tinerii care se îmbrăcau provocator erau hărțuiți continuu pe stradă și la școală, erau opriți la fiecare pas să se legitimeze și atât continuarea studiilor, cât și angajarea lor erau în pericol.

Trupe

Deși atmosfera politică a anilor ’80 din țările din Europa Centrală și de Est a fost caracterizată de o destindere generală, trupele de punk au fost supuse încontinuu la represalii din cauza atitudinii rebele a mișcării. Primele trupe au fost înființate în 1978 în Polonia: The Boors, Kryzys și Tilt în Polonia, Deadlock și Speedboats în așa-numitul Trioraș (Gdańsk, Sopot, Gdynia) și Poerocks în Wrocław. Inițial, punkul polonez a avut relații strânse cu cercurile artistice neoavangarde, cu cluburile de studenți și cu galeriile de artă, fiind mai puțin interesată de politică. În Polonia, punkul a devenit o mișcare de masă de la începutul anilor 1980, după declararea situației de urgență. Numeroși artiști inovatori au emigrat în străinătate pentru a scăpa de controlul în creștere al puterii. Activitatea trupei Brygada Kryzys a fost interzisă din cauza numelui. Trupa cehoslovacă FPB a reușit să evite această soartă prin folosirea mai multor nume pentru a susține concerte, astfel încât să dezorienteze poliția secretă, care i-a ținut sub observație.

În RDG, puterea a acordat o prioritate ridicată „problemei punk”. Stasi (poliția secretă est-germană) supraveghea sistematic muzicienii, îi ducea la interogatoriu și planta informatori în cercurile lor. Înființat în 1980, Planlos (în limba germană: Fără plan) a fost una dintre primele trupe punk din RDG. Liderul trupei, Michael Boehlke, a vorbit în interviurile sale de mai târziu despre hărțuirea continuă de către poliție. Trupa Schleim-Keim a luat naștere în 1981 și a colaborat, împreună cu alți muzicieni, la înregistrarea primului album punk din RDG, intitulat DDR von unten (GDR from below, 1983). S-a reușit scoaterea discului peste granițe, în RFG, unde s-a bucurat de mare succes, însă în propria țară, albumul s-a răspândit numai pe casete copiate. Stasi știa tot timpul de procesul de producție, însă a intervenit numai după finalizarea albumului. Klaus și Dieter Ehrlichet, membri ai trupei Schleim-Keim, au fost arestați, iar lui Dimitri Hegemann i-au interzis să părăsească teritoriul țării.

Regimul nu a cruțat nici trupa L’Attentat, înființată în 1983. Doi dintre membrii trupei, solistul Berndt Stracke și basistul Maik Reichenbach au fost arestați și închiși. După schimbarea regimului, s-a dovedit că Imad Abdul Majd, chitaristul trupei, în calitate de colaborator neoficial al Ministerului Securității Statului, a fost responsabil pentru soarta lor.

În afara Uniunii Sovietice, cultura punk a câștigat popularitate pentru prima dată în Letonia. Prima trupă de punk letonă a luat naștere în 1985, sub numele de Aklā Zarna (The Blind Gut). În 1987, membrii trupei și-au schimbat numele în Inokentijs Mārpls. Atât ei, cât și alți reprezentanți ai punkului au fost hărțuiți permanent de către reprezentanții puterii. Emisiunea TV despre Inokentijs Mārpls a fost cenzurată până și în 1989.

Primele trupe punk iugoslave au apărut în Slovenia (Pankrti, 1977) și în Croația (Paraf, 1976). Punkul cehoslovac a debutat în 1979 cu piesa Libouchec a trupei Extempore. În această piesă, solistul, Mikoláš Chadima pronunță cuvântul „bullshit”, stârnind mânia autorităților socialiste, care au încercat chiar și întemnițarea sa. Concertele trupei Energie G au fost oprite și trupa s-a destrămat în 1981, în urma intervențiilor polițienești necontenite.

Prima trupă de punk maghiară, Spions (1977) a dat numai trei concerte în țară, din care două au fost oprite sub pretextul unor cauze tehnice. Solistul trupei, Gergely Molnár, care ulterior a emigrat în Canada, a fost ținut sub supraveghere permanentă. Bunăoară, profesorul său de limba engleză a primit ordinul să încerce să-l împiedice în subminarea regimului prin cât mai multe teme de casă.

Trupa Auróra a fost interzisă din cauza textelor îndreptate împotriva regimului și membrii trupei au primit atenționări frecvente din partea autorităților. Concertele trupei Vágtázó Halottkémek (VHK) au fost de multe ori oprite, activitatea trupei a fost restricționată și au făcut subiectul unor rapoarte de sinteză. Cazul cel mai notoriu este cel al trupei CPg (Come on Punk Group), a cărei texte radical anticomuniste au deranjat de la bun început reprezentanții politicii culturale a regimului. După ce o găină vie, folosită ca element de show, a fost sfâșiată de membrii publicului, membrii trupei au fost arestați condamnați la doi ani de închisoare pentru incitare împotriva comunității. În 1984, membrii trupei Közellenség au avut aceeași soartă, fiind condamnați la închisoare pentru incitarea împotriva statului și vandalism.

În România, represiunea deosebit de puternică a făcut aproape imposibilă formare trupelor punk. Membrii celor câtorva trupe din Craiova, printre care Terror Art sau Antipro, au fost urmăriți de la bun început de către Securitate și duși la interogatoriu, unii dintre ei fiind și torturați.

În statele socialiste, punkul nu a putut să apară aproape niciodată pe suporturi legale de sunet – cu excepția Iugoslaviei, unde albumele au ajuns să fie publicate, însă impozitele mari au ridicat foarte mult și prețul discurilor. În ciuda popularității lor, trupele rusești Автоматические удовлетворители și Гражданская Оборона, înființate în 1979, nu au ajuns să publice niciun disc. Înregistrările lor de amatori se răspândeau în samizdat. Aceeași soartă a avut-o și trupa bulgară Novi Cvetya (1979).

Totuși, au fost și cazuri în care puterea a ajuns, în cele din urmă, să legalizeze anumite forme „mai fine” ale muzicii punk. De exemplu, trupa poloneză Tilt cânta cu plăcere la festivaluri oficiale și a ajuns să scoată și disc. Trupa maghiară art-punk Bizottság, formată din artiști plastici, a înlocuit furia și frustrarea punkului cu elementele stilistice ale umorului și grotescului. Formația a ajuns atât de populară, încât politica culturală a ajuns să-și asume publicarea, dar cu prețul unui compromis: din cauza conotațiilor numelui original al trupei („comitet”), a trebuit să adauge inițialele A. E. (Albert Einstein).

Spre sfârșitul anilor ’80, în perioada Perestroika („restructurare, reconstrucție”) declarată de Mihail Gorbaciov, regimul a căutat din ce în ce mai rar conflictul cu artiștii. Destinderea a fost semnalată și de succesul formației sovietice Zvuki Mu, care cânta un amestec de rock alternativ și post-punk. Brian Eno, fostul membru al trupei Roxy Music a ajuns chiar producătorul celui de-al treilea album al formației (1989).

Scena punk

Cluburile

În primul rând, cluburile alternative au fost cele care au oferit posibilități de a cânta trupelor punk din perioada socialistă. Concertul trupei britanice Raincoats a fost organizată la Galeria Remont din Varșovia, aflată sub conducerea lui Henryk Gajewski, în 1 aprilie 1978. Evenimentul se consideră debutul mișcării în Polonia. După ce Remont a fost închis în 1979, Gajewski a înființat Post Remont, care s-a concentrat asupra educației și a subculturii alternative în loc de expoziții. După emigrarea lui Gajewski, clubul studențesc Hybrydy a devenit scena cea mai importantă a punkului din Varșovia.

În Slovenia, subcultura punk a fost primită chiar de trei cluburi alternative (istoria acestora este documentată de colecția FV 112/15). Disco Študent/Disco FV (1981-1983), Centrul pentru Tineret Šiška (1983-1984) și Kersnikova 4 (K4) (1984-) a găzduit frecvent seri de hardcore punk, heavy metal și DJ. În aceste cluburi au susținut spectacole Teatrul FV 112/15 Színház și formația Borghesia (aflată sub conducerea lui Neven Korda), care și-au considerat performance-urile un fel de teatru punk.

Zilele Jazzului din Praga, organizate în mai și noiembrie 1979, au fost primul festival din Cehoslovacia care a oferit trupelor punk posibilitatea de a cânta. Mulți muzicieni au înființat formații noi în urma festivalului. Însă, la începutul anilor ’80, regimul a pornit un atac complex: formațiile indezirabile au fost interzise sau trecute pe liste negre și punkerii au ajuns să fie hărțuiți atât din partea poliției, cât și a presei. Cu toate acestea, mișcarea nu a mai putut fi oprită. S-au înființat tot mai multe formații, deja și în provincie (F.P.B, Visací Zámek, Plexis, Zóna A etc.).

Clubul Fekete Lyuk din Budapesta (1988) a fost cel mai important local alternativ al capitalei maghiare în perioada schimbării de regim, care a devenit un spațiu cultic încă în perioada funcționării, datorită gradului înalt de libertate de care s-au putut bucura clienții, însă și prezența polițienească a fost permanentă. Scena din Lyuk a găzduit mai multe stiluri muzicale. Punkul și-a găsit căminul aici după închiderea clubului din Kispest. Printre formațiile punk care cântau frecvent aici regăsim Auróra, VHK, Trottel, Hisztéria și Bizottság.

Reviste, fanzinuri, colecții

Fanzinurile sunt publicații de amatori, pe bază de hârtie, realizate de fanii anumitor genuri literare, muzicale sau filmice. Primul fanzin punk din Polonia a fost QQRYQ

(1985), înființat de Piotr ’Pietia’ Wierzbicki. Primele două numere au rămas fără ecou, însă al treilea a apărut deja într-un număr de 50 de exemplare și s-a bucurat de numeroși colaboratori, corespondenți, distribuitori și cititori. Împreună cu Antena Krzyku din Wrocław, QQRYQ a devenit, în scurt timp, unul dintre revistele hardcore punk cele mai influente din Polonia. Wierzbicki a pus și bazele unei uriașe colecții particulare, care conține casete, articole și fanzinuri din anii ’80.


Albumul Polski punk 1978–1982 conține fanzinuri, pliante și însemnări despre personalitățile marcante ale primului val al punkului polonez. Volumul, publicat de fotografa Anna Dąbrowska-Lyons în 1999, în 1000 de exemplare, s-a vândut în câteva clipe. În 2018, Dąbrowska-Lyons plănuise republicarea albumului.

Substitut din Berlin este cea mai mare arhivă a culturii punk din RDG, care a fost înființată de Michael Boehlke, membru al formației Planlos. Substitut conține piese muzicale, postere, pliante, colecții de texte de cântece, articole vestimentare caracteristice și  tablouri.

Colecția de postere a lui Tamás Szőnyei documentează scena muzicală alternativă maghiară din anii ’80, în special mișcările new wave și punk. De asemenea, și colecția fotografului  Ferenc Kálmándy include documente ale scenei punk, la fel ca și colecția istoricului Gábor Klaniczay. Colecția fotografică Fortepan, care documentează întregul secol XX, are o relevanță socială enormă, deoarece fotografiile sunt puse la dispoziția tuturor cu titlu gratuit. Colecția include numeroase fotografii din viața mișcărilor underground și punk din anii ’80.

Expoziții

Jurnalista și fotografa Anna Dąbrowska-Lyons a fost unul dintre cei mai importanți membri ai cercurilor punk din Varșovia. Cu toate că, după cum ea însăși admite, nu a fost niciodată supravegheată sau cenzurată, în 1986 a emigrat în Anglia. Portretele sale despre membrii comunității primului val punk au fost expuse expuse pentru prima dată în 1983 în Varșovia.

Fotografiile lui Dąbrowska se concentrează, în loc de aparențe, în primul rând pe emoțiile și starea de spirit reflectate de fețe.

Expoziția Fuck 89, organizată în ADA, centrul cultural alternativ din Varșovia, a prezentat mișcările anarhiste și punk ale orașului în anii tranziției. Fotografiile, pliantele, broșurile și fanzinurile expoziției au fost însoțite de concerte, discuții, workshopuri și proiectări de filme.

Expoziția intitulată Warsaw Punk Pact a fost organizată în 2017 la Leipzig, pentru a sărbători aniversarea a 40 de ani de la apariția punkului în Europa de Est și de Sud-Est. Și această expoziția a fost completată de concerte, discuții, prezentări și proiectări de filme.

Expoziția ostPUNK! – too much future a fost inaugurată în 2005 la Berlin, materialul fiind prezentat mai târziu atât în Drezda, cât și în Halle. Scenariul ostPUNK! A fost realizat de Michael Boehlke și de Henryk Gericke, fostul solist al formației Leistungsgleichen de odinioară. În 2007 a fost realizat și un film documentar cu același titlu, cu colaborarea lui Carsten Fiebeler, în care șase foști punkeri povestesc despre viața lor.

În martie 2018, a fost organizată la Rijeka o expoziție legată de formația punk Paraf. Jurnalistul Velid Đekić a adunat numeroase fotografii, coperte și alte documente asociate cu această trupă și, mai mult decât atât, a reușit să treacă sub protecție, ca bun cultural de relevanță locală, un graffiti de pe una dintre scările din orașului, realizat de membrii trupei în 1977.

Punks not dead

În a doua jumătate a anilor ’80, spiritele s-au calmat și subcultura punk a pierdut din importanță. Mișcarea a supraviețuit însă schimbării de regim din Europa Centrală și de Est, însă mai puțin sub o formă politică și mai degrabă ca un stil muzical, deseori combinat cu alte orientări (rock, metal, hardcore, rap).

Sarcini: Courage și festivalul de film

– Vizionează prima piesă din colecția de postere a lui Tamás Szőnyei!

Cine a fost Anna Frank și de ce anume se leagă sloganul „No future”?

– Vizionează filmul BP underground până la minutul 11 și răspunde la întrebări!

 

  1. a) Cum s-a raportat puterea la punkerii din anii ’80 și punkerii la putere?
  2. b) Ce ai aflat despre relația dintre skinheazi și punkeri?
  3. c) Care sunt elementele exterioare caracteristice trupelor punk?
  4. d) Cine este acel Péter Erdős despre care cântă CPg?
  5. e) Care a fost înțelegerea greșită referitoare la prescurtarea CPg? Și care a fost cauza acestei interpretări eronate?

– În ce formație ad-hoc au cântat împreună membrii trupei Bizottság? Caută în Courage!

– Ține o scurtă prezentare despre Fekete Lyuk, după ce ai vizionat fragmentul din filmul BP underground (de la minutul 8)!

– Ce a însemnat rebeliunea prin muzică în România, una dintre cele mai represive state socialiste? Caută în Courage activitatea lui Andrei Partoș!

Adevărat sau fals? Caută în Courage! Dacă afirmația este falsă, atunci scrie lângă ea soluția corectă!

Expoziția Pokoli aranykor („Infernala epocă de aur”) și-a împrumutat titlul de la o piesă a formației ETA.

Istoricul Gábor Klaniczay, unul dintre personalitățile-cheie ale opoziției, a atras atenția într-un studiu asupra faptului că momentele de vârf ale „noului val” unguresc nu au fost documentate, astfel încât – în mod paradoxal – documentația detaliată referitoare la mișcare are la bază activitatea de supravegherea a poliției și a Securității.

Muzica underground este subreprezentată în Rockmúzeum (Muzeul rockului) din Ungaria.

Foaia volantă a trupei Kryzys Romansu include simbolul anarhiei.

Scurt-metrajul I Could live in Africa are în centru formația de punk Izrael.

Alte sarcini

La începutul lecției:

– Ascultă o piesă punk (de exemplu, CPg: Áll egy ifjú; VHK: una dintre înregistrările de la concerte; l’Attentat: Kinderkrieg; J.M.K.E.: Tere Perestroika) în care se cântă într-o limbă pe care nu o cunoști! Ce-ți comunică muzica despre starea de spirit a artiștilor?

– Ce fel de alte subculturi mai cunoști, în afară de punk?

– Caută ce înseamnă exact „anarhia” și pregătește o scurtă prezentare despre acest concept!

– Oare care sunt lucrurile împotriva cărora ne putem revolta azi? Scrie un cântec în stil punk! Dacă știi să cânți la un instrument, compune-i și muzica!

– Vizionează filmul BP Underground! Ce legătură are punkul cu stilul muzical hardcore? Informează-te și pregătește o scurtă prezentare Power Point!

– Proiect de grup: Vizionați pe Fortepan fotografiile lui Tamás Urbán despre punkeri! Fiți vocea persoanelor de pe fotografia de mai jos! Alți doi membri ai grupului vostru li se pot alătura din perspectiva unui polițist și din cea a unui spectator neimplicat (de exemplu, din una din mașinile parcate)!