Apariția genului performance art înainte de căderea comunismului în 1989 a fost destul de limitată, fiind prezentă numai în apartamente și ateliere private. Nașterea genului în Transilvania și în România este strâns legată de numele lui Baász Imre și de activitățile sale. Îngroparea cufărului reprezintă una dintre primele încercări de încadrare a acestui mod de exprimare artistică în metodele utilizate. Mesajul se referă la problematica emigrației. Ca și în celelalte lucrări cu această temă, artistul ne încurajează să descoperim posibilitatea de a rămâne în țară, acuzând blând pe cei care au părăsit deja România.
Acțiunea a fost desfășurată în 1979, lângă orașul Sfântu Gheorghe. Artistul a utilizat valiza veche a bunicului cu care emigrase în America – deși acesta nu a rămas acolo, revenindacasă foarte repede. Istoria bunicului ne învață că timpul petrecut într-o țară străină deseori se dovedește a fi timp pierdut, pe când cel petrecut acasă, chiar și în sărăcie, este timp de calitate. Baász a așezat în valiză lucrurile necesare pentru o emigrație imaginară și a îngropat-o la hotarul orașului.