Cornel Chiriac (nume real Ionel Corneliu Chiriac) a fost un jurnalist, cântăreț de jazz, prezentator de radio și producător muzical, care a lucrat pentru Radio România și Radio Europa Liberă. El s-a născut la 9 mai 1942, la Uspenca (acum în Ucraina). Mai târziu, părinții săi s-au mutat la Pitești, un oraș de aproximativ 100 km nord de București. În ciuda faptului că părinții săi erau “intelectuali” (ambii au fost profesori), Cornel Chiriac a fost considerat, în mod oficial, o persoană cu “origine socială sănătoasă.” Tatăl său, poreclit “marxistul,” a fost membru în comitetul regional Argeș al Partidul Muncitoresc (numele oficial al partidului comunist din România între anii 1948 și 1965) și redactorul șef al publicației sale oficiale, Secera și ciocanul. Apartenența tatălui său la elita locală de partid l-a adăpostit adolescentul rebel, Cornel Chiriac, de intervențiile nedorite ale autorităților. De asemenea, i-a oferit acces la bunuri și resurse financiare inaccesibile pentru restul populației, care i-au permis să-și cumpere o cameră și un radio pentru a asculta posturile de radio străine. Pe scurt, el a fost unul dintre puținii tineri privilegiați, care puteau să-și urmeze hobby-urile, printre care muzica, actoria, pictura, fotografia și poezia (Udrescu 2015, 16-29, 195).

Pasiunea cea mai durabila a lui Cornel Chiriac a fost muzica jazz, căreia i-a dedicat întreaga sa viață. El a început să se intereseze de acest gen muzical la mijlocul anilor 1950, când jazz-ul era, încă identificat, ca un produs cultural occidental, care se presupunea că ar submina educația “corectă” a tineretului român. Astfel, Chiriac a participat la războiul rece cultural și a luat partea Occidentului în această competiție culturală, odată ce a început să asculte posturile de radio străine, în special Vocea Americii (VOA). Emisiunea sa preferată a fost cea a lui Willis Converts, Music USA-Jazz Hour, un program muzical pe care VOA a început să-l difuzeze în întreaga lume din 1955. Pentru Cornel Chiriac și alți tineri din blocul estic, emisiunea de jazz a lui Willis Convert a reprezentat principala sursă de cunoaștere despre acest gen muzical și o privire aruncată spre Occident și stilul american de viață (Ritter 2016, 13). În plus, adolescentul Cornel Chiriac a ascultat și alte posturi de radio străine, care difuzau, în mod regulat,muzica de jazz. (Udrescu 2015, 48). La sfârșitul anilor 1950, părinții lui Cornel Chiriac se numărau printre puținii români, care își puteau permite să cumpere un aparat de radio. Prețul lor a variat între 400 și 4.000 de lei, în momentul în care salariul mediu net mediu a variat între 400 lei în 1956 și 750 lei în 1959 (Marin 2016, 671). În următorii câțiva ani, cu ajutorul părinților săi, Cornel Chiriac și-a cumpărat un aparat de radio portabil și un pick-up Belcanto pentru a putea asculta muzica de pe discurile de vinil (Udrescu 2016, 175-176).O altă sursă de cunoaștere a muzicii de jazz au fost revistele străine, în special cele din Polonia, care au ajuns în România, pentru prima dată la sfârșitul anilor '50. Aceste publicații puteau fi cumpărate în mod legal, dar numărul de abonamente era limitat la două sau trei pentru întregul oraș. În consecință, Cornel Chiriac a început să citească La Pologne, o revistă publicată în limba franceză, iar ulterior periodicul polonez Jazz, care conținea articole despre comunitatea internațională de jazz. Aceasta s-a transformat în sursa sa principală de informații despre muzica de jazz, cu ajutorul dicționarului polonez-român cumpărat pentru acest scop (Udrescu 2015, 63, 67).

Pasiunea lui Cornel Chiriac pentru muzica de jazz i-a influențat decizia din 1961 de a produce un samizdat, de fapt, o revistă manuscrisă despre acest gen muzical. Scopul său a fost de a face muzica de jazz cunoscută în România și de a oferi informații actualizate celorlalți iubitori români de jazz. Samizdatul Jazz Cool a inclus discografia artiștilor și a grupurilor de jazz, clasamentele muzicale publicate de Down Beat și de alte reviste, articole traduse din periodicul polonez Jazzși informații despre concertele și festivalurile de jazz organizate în întreaga lume. Conținutul, structura textului și ilustrațiile din în revista Jazz Cool i-au aparținut lui Cornel Chiriac. Revista Jazz Cool a fost, de obicei, “publicată” într-un număr maxim de zece exemplare pentru că prietenul său, Mircea Udrescu, l-a ajutat să înmulțească numărul de exemplare. În afară de editarea acestei reviste manuscrise, Cornel Chiriac a început să lucreze la Jazz-Cool-Enciclopedia, un proiect, pe care, din păcate, nu l-a terminat niciodată datorită deciziei sale de a emigra. Articolul lui critic despre orchestra de estradă din Pitești a fost publicat in periodic polonez Jazz la sfârșitul anului 1963, ceea ce i-a îmbunătățit substanțial statutul său de cunoscător de muzică de jazz (Udrescu 2015, 63-67, 103, 52).

Revista samizdat Jazz Cool l-a adus pe Cornel Chiriac în atenția nedorită a poliției secrete românești, Securitatea. În consecință, în vara anului 1964, Securitatea l-a reținut, i-a percheziționat casa în Pitești, i-a confiscat copiile din revista Jazz Cool și l-a interogat. Pentru a-și proteja prietenii, care l-au ajutat cu revista, Chiriac a luat asupra sa toată vina pentru “publicarea” ei. După interogatoriu, Securitatea i-a dat doar un avertisment și l-a eliberat, după ce a semnat o declarație că nu va mai angaja niciodată în activități împotriva “ordinii sociale” (Udrescu 2015, 77, 81). Chiar dacă Cornel Chiriac nu ar fi considerat, anterior, pasiunea pentru jazz și muzica străină ca o formă de opoziție față de regimul comunist român, întâlnirea sa cu Securitatea l-a influențat în a-și cultiva conștient pasiunea sa în această direcție periculoasă.

În același an 1964, Cornel Chiriac s-a mutat la București și, în curând, a început să lucreze pentru postul național de radio Radio România, ca producător al emisiunii muzicale Metronom, care a devenit extrem de populară printre tineri. Aici, el a organizat o arhiva muzicală, înregistrând cât mai multe melodii de pe albumele pe care l-a împrumutat de la prieteni și cunoștințe (inclusiv diplomați străini, artiști de jazz sau copii ai nomenclaturiștilor comuniști) sau pe care le-a cumpărat de pe piața neagră. Profitând de relaxarea și liberalizarea ideologică din primii ani ai perioadei lui Ceaușescu, el a difuzat în timpul programului Metronom cea mai recentă muzică de jazz, rock și folk. Astfel, el a devenit un simbol al opoziției culturale, lucrând din interiorul unei instituții românești. Potrivit unuia dintre numeroșii săi ascultători, Cornel Chiriac a devenit un idol pentru ei, deoarece el nu numai că a difuzat cele mai recente piese muzicale, dar și-a educat publicul despre cum să asculte muzica, cum să-o aprecieze și cum să vorbească despre ea. Chiriac a manifestat un interes deosebit pentru trupele rock românești și le-a adus pe unele dintre ele la București, în mod ilegal, pentru a-și înregistra, melodiile lor în studiourile Radio România (D. Ionescu 2016, 26-32, 34).În afară de aceasta, Cornel Chiriac s-a implicat în organizarea unei serii de conferințe despre artiștii sau stilurile de jazz la Casa de Cultura a Studenților din București. Prelegerile sale teoretice despre jazz erau exemplificate de audiții muzicale, unele dintre ele fiind realizate de către artiști de jazz și trupe cunoscute la acea vreme (Udrescu 2015, 93).

Un rebel prin natura sa, Cornel Chiriac nu a tolerat nici o formă de cenzură și a folosit fiecare ocazie disponibilă pentru a se revolta împotriva ei. De exemplu, după invazia Cehoslovaciei de către sovietici și aliații săi în august 1968, el a reușit să-l înșele pe cenzor și să introducă în programul său un cântec folk despre un lup mare și alți cinci lupi mici, care atacau o stână. Aceasta a fost o critică puțin voalată a intervenției brutale a Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia pentru a opri Primăvara de la Praga. Cum Ceaușescu însuși a condamnat invazia, această acțiune a rămas fără consecințe imediate, dar mai târziu a oferit argumente suplimentare pentru demiterea sa de la postul național de radio. Ultima picătură în cazul său a fost difuzarea piesei formației Beatles "Back in USSR" în timpul programului său, Metronom. În consecință, Cornel Chiriac a fost concediat de la Radio România în 1969, și a decis să fugă din țară în același an (D. Ionescu 2016, 40-41).

Profitând de o viză turistică, Cornel Chiriac a ajuns în tabăra de refugiați din Treiskirchen, lângă Viena. Directorul departamentului românesc al Radioului Europa Liberă, Noel Bernard, a aflat despre sosirea sa și i-a oferit un loc de muncă (Morariu 2015). Participarea sa la războiul rece cultural împotriva comunismului a intrat într-o nouă fază. Cornel Chiriac și-a reluat emisiunea sa, Metronom, la Radio Europa Liberă și a produs și alte câteva programe muzicale, cum ar fi Rock în concert, By request, sau Jazz à la carte (D. Ionescu 2016, 47, 61). Muzica și comentariile sale erau acum amestecate cu critica împotriva regimului lui Ceaușescu și denunțarea frecventă a lipsei de libertate pentru tineri. Cornel Chiriac a atras la Radio Europa Liberă pe  ascultătorii săi loiali de la Radio România. Unii dintre ei au descoperit, de fapt, Radio Europa Liberă datorită emisiunilor sale muzicale și au devenit treptat ascultători fideli ai altor programe ale acestui post de radio străin. Până la moartea sa violentă în 4 martie 1975, Cornel Chiriac a continuat să primească numeroase scrisori de la tineri. În scrisorile lor, acești tineri au descris situația sumbră din România, înăsprirea cenzurii și consolidarea controlului ideologic asupra producției și consumului cultural după așa-numitele teze din iulie 1971. De asemenea, ei i-au cerut idolului lor să le difuzeze preferințele muzicale, ceea ce Chiriac a făcut întotdeauna (Udrescu 2015, 156-157; Măgură-Bernard 2007, 26-28; D. Ionescu 2016, 62). Cornel Chiriac a folosit microfonul radioului și pasiunea sa pentru muzică pentru a crea o imagine alternativă a lumii pentru tinerii din România. Aceasta era o lume care valoriza libertatea, alegerea personală, diversitatea în toate formele ei si, mai presus de toate, demnitatea morală. În timp ce emisiunile lui Cornel Chiriac le-a oferit tinerilor o privire asupra lumii occidentale, ele l-au stimulat și mai mult atitudinile lor nonconformiste și rebele.