Obiectivul Casei Memoriale Szabédi este formarea și intreținerea unei colecții accesibile publicului larg în sprijinul cercetării literaturii maghiare din Transilvania după 1918. Astfel, colecția Casei Memoriale Szabédi cuprinde moștenirea literară a diferiților scriitori și intelectuali transilvăneni maghiari din secolul al XX-lea, mai ales după Primul Război Mondial. Inițial au fost țintiți scriitori, publiciști și oameni de știință, însă, în ultimul timp, colecțiea a fost extinsă pentru a cuprinde și domeniul teatrului. Moștenirile complete sau parțiale sunt alcătuite din biblioteci și documente personale.
Baza colecției a fost compusă din manuscrisele și diversele documente personale ale poetului, scriitorului, lingvistului și profesorului universitar László Szabédi (1907–1959). Din 1947 până la moartea lui, Szabédi a predat la Universitatea Bolyai din Cluj/Kolozsvár. Din cauza protestului său față de procesul de unificare al universității românești cu cea maghiară, care a dus în cele din urmă la crearea Universității Babeș–Bolyai în 1959, a fost urmărit îndeaproape de către serviciile secrete românești. Într-un gest de protest final împotriva suprimării universității maghiare, s-a sinucis. Înainte de 1989, nici munca lui, nici moștenirea personală nu puteau fi comemorate public. După schimbarea regimului politic însă, în 1992, sora lui Szabédi, Rozália Székely, a transformat una din camerele casei familiale într-o cameră memorială. După moartea ei în 1996, familia a donat casa Societății Maghiare de Cultură din Transilvania.
În următoarele două decenii, Societatea a dezvoltat colecția cu mostenirea următorilor intelectuali maghiari prominenți: Edgár Balogh (1906–1996, publicist, redactor-șef, profesor universitar, rector universitar), József Méliusz (1909–1995, scriitor, poet, traducător), Sándor Kacsó (1901–1984, scriitor, redactor, publicist, autor de studii), István Nagy (1904–1977, scriitor), Károly Engel (1923–2002, istoric literar, bibliograf), Magda Muzsnay (1929–2004, reporter radio, redactor), Gábor Gaál (1891–1954, scriitor, istoric literar, szociolog, editor, critic literar, publicist), Sándor Reményik (1890–1941, poet), Ilona E. Szabó (1924–1993, profesoară de desen, critic de artă), Sándor Török Enyingi (1911–1990, jurnalist, poet, scriitor), Ilona Nagy (1919–2007, scriitor), Géza Domokos (1928–2007, scriitor, director editură de cărți, politician), Manyi Kiss (1911–1971, actriță), Dezső Balogh (1930–1999, lingvist, autor de manuale școlare, profesor universitar), István Asztalos (1909–1960, scriitor, publicist), László Lőrinczi (1919–2011, poet, scriitor, traducător, editor), Károly Jódy (1899- ?, director de teatru), Pál Bodor (1930–2017, scriitor), Lajos Lévai (1894–1974, scriitor), Kálmán Nagy (1939–1971, traducător), precum și materialele filialei din Cluj a editurii Kriterion (București).
Colecția oferă surse primare pentru studierea carierelor și a operelor individuale, precum și a istoriei diferitelor instituții, fenomene ce țin de domeniile istoriei mentalităților și ale istoriei sociale. Acest lucru este bine ilustrat însăși de către moștenirea lui Szabédi, dar și de moștenirea lui Géza Domokos, director general al editurii minoritare Kriterion (1969–1990) și arhiva filialei Kriterion din Cluj. Atât Domokos, cât și personalul editurii Kriterion, și-au valorificat pe deplin măsurile lor de latitudine și au continuat să extindă posibilitățile de publicare împotriva represiunilor autorităților, și munca lor a implicat activități de organizare și conservare a vieții culturale peste tot în țară.
Alături de prelucrarea arhivistică și colectarea de materiale noi, Casa Memorială Szabédi îndeplinește următoarele sarcini: întreținerea unei expoziții permanente în sala memorială Szabédi, respectiv organizarea anuală a unei serii de evenimente denumite Zilele Szabédi (Szabédi Napok), care include și o conferință științifică.
