Fondul Consistoriului Superior reprezintă o parte din arhivele Bisericii Evanghelice C.A din România. Aceste arhive au fost împărţite în două în anul 1921. O parte a fost preluată de arhiva laică a Universităţii Naţiunii Săseşti (organizaţie a saşilor transilvăneni cu origini în Evul Mediu), iar alta a rămas în clădirea episcopiei evanghelice. Astfel, cea mai mare parte a documentelor emise de Consistoriul Superior înainte de anul 1922 se găsesc astăzi la filiala judeţeană Sibiu a Arhivelor Naţionale ale României, instituţie care a preluat arhiva Universităţii Naţiunii Săseşti. Cealaltă parte a documentelor produse de Consistoriul Superior, care în anul 1922 au rămas în posesia bisericii, precum şi ceea ce s-a emis de către Consistoriul Superior începând din acel an până în 1990, au devenit Fondul Consitoriului Superior din Arhiva Bisericii Evangelice C.A. din România. În perioada 1922-2001, fondul a fost depozitat în clădirea episcopiei evanghelice din Sibiu, iar începând cu anul 2001 a avut loc mutarea treptată a acestuia la Casa Teutsch. După mutarea şi arhivarea sa, fondul Consistoriul Superior a devenit accesibil publicului larg în anul 2004.
Motivaţia creării fondului Consistoriului Superior a fost în principal una practică, aceea de a conserva şi accesa cu uşurinţă acte mai vechi care erau necesare în activitatea curentă a instituţiei. De asemenea, având în vedere că Biserica Evanghelică a fost cea mai importantă instituţie de cultură a saşilor transilvăneni, conducerea acesteia a dorit păstrarea documentelor privind trecutul comunităţii. Organizarea arhivei a urmat încă de la început două principii, unul cronologic şi altul tematic. Toate documentele care intrau în arhivă erau menţionate într-un inventar cu data intrării lor şi primeau un număr de înregistrare. În acelaşi timp, acestea erau înregistrate pe o listă privind o anumită temă şi primeau cuvinte cheie pentru a facilita căutarea lor în arhivă. Temele cele mai importante erau: “Comunităţi” (Gemeinden), “Ministerul Cultelor” (Ministerium für Kultus), “Episcopul” (Bischof des Landeskirche), “contabilitate” (Rechnungen), “Biblioteca” (Bibliothek). În perioada 1945-1948, regimul comunist a luat numeroase măsuri represive împotriva germanilor din România. Bisericii Evanghelice C.A. i-au fost confiscate în perioada 1945-1948 numeroase proprietăţi, iar unele documente ale instituţiei au fost confiscate odată cu proprietăţile acesteia. După mutarea treptată a fondului la Casa Teutsch, acesta a trecut printr-un proces de arhivare. Deşi a fost păstrat sistemul iniţial de indexare creat de biserică, fondul a fost împărţit pe mai multe secţiuni pentru a fi mai uşor de administrat. Noua segmentare pornea de la arii de activitate sau structuri din cadrul Consistoriului Superior. Astfel au apărut secţiunea privind sinoadele bisericii, cea cuprinzând protocoalele (procese verbale) de şedinţă ale Consistoriului Superior, cancelaria Consistoriului, secţiunea privind învâţământul religios, cea privind actele epsicopilor sau actele disciplinare ale pastorilor.
Fondul Consistoriului Superior include o mare parte a documentelor emise de episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din România, acte privind învăţământul confesional, documente privind comunicarea cu Ministerul Cultelor sau comunităţile locale. De aceea, acest fond reflectă activitatea episcopului Friedrich Müller, care, în timpul în care a condus Biserica Evanghelică (1945-1969), a încercat să păstreze o cât mai largă autonomie a bisericii în raport cu autorităţile statului şi a întreprins o rezistenţă acerbă faţă de interzicerea învăţământul religios în vederea confirmării tinerilor. Această opoziţie este vizibilă nu doar în actele episcopului, ci şi în corespondenţa Consistoriului Superior cu Ministerul Cultelor, precum şi cu comunităţile locale. Instituţia a arhivat aceste documente care reflectau o opoziţie faţă de politicile regimului comunist în ciuda pericolelor presupuse de emiterea şi deţinerea lor.
