În 1957, Securitatea a confiscat de la Eginald Schlattner ca urmare a unor percheziţii o serie de manuscrise, scrisori şi cărţi. O parte dintre scrisorile şi manuscrisele confiscate – mai ales nuvela “Gediegenes Erz” (Minereu solid) – au fost folosite de către poliţia politică ca dovezi pentru a dovedi o presupusă activitate literară „subversivă”. Ofiţerii Securităţii au susţinut la anchetă că deşi „Gediegenes Erz” respectă în linii mari regulile realismului socialist, conţinutul ideologic este „contrarevoluţionar” deoarece propune o aşa-zisă „mobilizare” a tineretului săsesc în scopul păstrării propriei identităţi culturale. După eliberarea din închisoare, Eginald Schlattner a primit înapoi materialul confiscat de către Securitate, inclusiv acest manuscris.
