Această colecție include mai mult de o sută de forme de cozonac și de brioșe de diferite dimensiuni, care datează din secolele al nouăsprezecelea și al douăzecilea. Asemenea obiecte sunt emblematice pentru arta populară și artizanală maghiară. Ele reprezintă două tipuri de obiecte: obiecte de utilizare practică și obiecte pentru scopuri decorative. În mod tradițional, cozonacii au fost presaţi și copţi în aceste obiecte din alamă sau cupru. Aceşti cozonaci au fost o parte obligatorie a sărbătorilor de Crăciun în satele maghiare, pe care regimul comunist ateu le-a descurajat puternic. Aceste forme ar fi putut fi folosite doar în cuptoare căptușite cu argilă, așa că au început deja să-și piardă scopul practic, deoarece proiectul de modernizare comunistă, începând cu anii 1960, a dus la schimbări fundamentale în stilul de viață (de exemplu la obiceiuri de gătit), chiar și în zonele rurale din România. De asemenea, aceste forme au fost realizate manual în ateliere de mult dispărute de căldărari care au folosit tehnicile tradiționale de prelucrare a acestor metale moi. Pe scurt, aceste obiecte de cupru și alamă sunt simboluri ale tradițiilor maghiare de arte și meșteșuguri din Transilvania, față de care regimul comunist român a avut un interes scăzut în a le păstra. Fără inițiativa privată a contesei Anikó Bethlen, majoritatea acestor obiecte nu ar fi supraviețuit până în zilele noastre.