La Costineşti au existat, în perioada estivală, mai multe festivaluri: de teatru, film, rock, folk, jazz, caricatură. Toate acestea aveau spaţii generoase de emisie la Radio Vacanţa-Costineşti.
“Festivalurile aveau multe momente subversive la adresa regimului comunist, iar unele dintre acestea se întrezăresc şi în ‘foile’ festivalului. Acestea erau ziare adevărate – mai adevărate, îndrăznesc să spun şi decît ziarele oficiale, mai jucăuşe, mai libere, mai fireşti,” spune Andrei Partoş. Tot el menţionează şi faptul că articolele din aceste ziare – inclusiv pentru amănuntul că erau deja aprobate de regim – consitituiau un fel de “materie primă” consistentă şi foarte preţioasă pentru transmisiunile sale radiofonice: “Se dădeau gratis pe plajă. Scriau toate numele grele care veneau acolo în vacanţă. Se făcea un ‘Comandament al presei’ şi scoteau diverse foi care aveau de regulă patru pagini. Se difuzau în tiraje importante pentru publicul de acolo. În anul următor, eu reluam pe post ce era tipărit – iar ‘marfa’ era excepţională, pentru că avea aviz,” menționează Andrei Partoș, unul dintre cei mai avizați cunoscători ai acestor publicații și, foarte probabil, unul dintre puținii oameni din România care mai deține exemplare ale acestor publicații.
Tirajele în care apăreau aceste publicații varia de la cîteva mii de exemplare la cîteva zeci de mii de exemplare. Publicaţiile, scrise într-un limbaj alert şi proaspăt, total diferit faţă de tonul general al presei comuniste româneşti, erau concepute şi editate în staţiunea Costineşti. În ele apar mai multe dintre numele cu rezonanţă în epocă ale publicaţiilor centrale, mai ales ale celor care semnau în secţiunile de tineret ale ziarelor acelor vremuri. De asemenea, menţionarea numelui dictatorului Nicolae Ceauşescu în aceste publicaţii este rarissimă, spre deosebire de presa oficială în care menţionarea numelui şi a “realizărilor” liderului suprem comunist era obligatorie.
Prin contrast cu ceea ce se întîmpla în presa care apărea la Costinești – radioul emițând “la liber” și publicațiile în care adia un aer de normalitate și chiar de libertate -, în restul României și în restul anului, mass-media resimțea din plin constrîngerile regimului comunist. Perioada 1980-1989, aceea în care au apărut cele mai multe publicații în calitate de “foi ale festivalurilor,” a fost denumită de un reputat critic literar, Mircea Zaciu, drept “deceniul satanic” (Zaciu 1993, 7). A fost exact perioada în care cultul personalității cuplului Ceaușescu a atins apogeul. În 1985, de altfel, s-au desființat posturile regionale de radio din România, motivația oficială a unei asemenea decizii fiind aceea că statul român trebuie să facă economie de energie pentru a-și plăti mai repede datoria externă acumulată. Programele Televiziunii Publice, singura televiziune de altfel în acea perioadă, erau reduse drastic: în fiecare zi, emisia, integral controlată de aparatul de partid, dura numai două ore, de la 20 la 22. Motivația oficială pentru o asemenea decizie a fost aceea că oamenii trebuie să se culce devreme, pentru a fi odihniți a doua zi pentru muncă. Publicațiile scrise erau, și ele, drastic controlate, limbajul în care erau publicate articolele fiind omogenizat în urma directivelor primite de la Partidul Comunist Român.
Între publicaţiile tipărite de-a lungul mai multor veri la Costineşti ca “foi ale festivalurilor,” se pot menționa: Spectator (foaie a Galelor Amfiteatru), Secvenţa (publicaţie subintitulată “ziar care şi-a dat demisia,” foaie a Festivalului de film), Stop-cadru (de asemenea, foaie a Festivalului de film), Consecvenţa. Nu există încă un studiu sistematizat asupra acestor publicații care au reprezentat mici insule de normalitate într-un peisaj mediatic care, asemenea comunismului românesc în ansamblu, era extrem de sumbru în acele vremuri.
