Cartea Hertei Müller Cristina und ihre Attrappe oder Was (nicht) in den Akten der Securitate steht (Cristina and butaforia ei. Ce (nu) se scrie în dosarele Securității) a fost publicată în 2009. Cartea conține gândurile sale cu privire la dosarul informativ creat de Securitate pe numelui ei în 1983. “Cristina” așa cum Herta Müller a fost identificată de către Securitate, a venit în atenția nedorită a poliției secrete românești, pentru că lucrările sale literare au denaturat “realitățile social-economice (...) mai ales din zonele rurale” și a prezentat în mod eronat și, uneori, au ridiculizat deschis autoritățile locale de stat și de partid. După ce l-a familiarizat pe cititorul străin cu privire la constrângerile juridice și politice, care au împiedicat-o timp de 10 ani să-și vadă dosarul creat de poliția secretă românească, Herta Müller subliniază că documentele incluse în dosarul ei informativ de trei volume nu surprind toate fațetele supravegherii organizate de Securitate împotriva ei. Mai mult, toate abuzurile comise împotriva ei de către oficialii săi, cum ar fi agresiunea, bătăile sau violările de domiciliu, nu au fost nici măcar menționate în dosarul ei. Folosind ca punct de pornire conținutul dosarului său informativ, Herta Müller se angajează într-o discuție lungă privind persecuțiile la care a fost supusă de către Securitatea și despre modul în care aceste episoade au fost reflectate sau nici măcar nu au fost menționate în documentele create de ea. Astfel, ea a descris cum problemele ei cu poliția secretă românească au început la sfârșitul anilor’70 când lucrând ca traducătoare de limba germană la o fabrică din Timișoara, a respins propunerea Securității de a deveni informatorul ei. Ca urmare a refuzului ei, ea a fost concediată, iar poliția secretă românească a continuat să o hărțuiască și să o împiedice să-și găsească un loc de muncă. Nici unul dintre aceste evenimente nu a lăsat urme în dosar. Herta Müller abordează, de asemenea, subiectul supravegherii sale directe de către Securitate înainte și după publicarea primei sale cărți Niederungen (Ținuturile joase) în 1984 la o editură din Berlinul de Vest și cum Securitatea a completat abuzurile fizice împotriva ei cu cele psihologice. Din nou, ea subliniază faptul că documentele din dosarul său informativ nu au menționat niciunul din aceste episoade. De asemenea, omise din dosarul său Securitate sunt alte evenimente, care ar putea fi folosite ca dovezi incriminatorii împotriva oficialilor săi, cum ar fi bătăia aplicată unui jurnalist german, care a încercat, dar nu a reușit să o viziteze, moartea unuia dintre prietenii ei apropiați, organizarea supravegherii ei în timp ce se afla în străinătate, etc. Herta Müller și-a exprimat, de asemenea, furia cu privire la violarea de către Securitate a vieții sale private prin instalarea de microfoane în casă (chiar și în dormitor), precum și un sentiment contradictoriu privind recrutarea unora dintre prietenii săi ca surse și informatori ai poliției secrete românești.
