Thérèse Culianu-Petrescu (n. 10 octombrie 1945, București) este filolog, eseist, editor și traducător. Este sora istoricului religiilor, filozofului și eseistului politic Ioan Petru Culianu, precum și soția scriitorului și criticului literar Dan Petrescu. Înainte de 1989 a fost asistentă la Facultatea de Filologie de la Universitatea A.I. Cuza din Iași, apoi cercetătoare la Institutul de Filologie A. Philippide al Academiei Române, filiala Iași. A susținut disidența soțului ei, nu numai moral, dar și logistic, cu ajutorul fratelui ei, exilat în Occident, și material între 1983 și 1989, în timpul în care Dan Petrescu a fost șomer. După 1989, a editat operele complete ale lui Ioan Petru Culianu la editurile Nemira și Polirom. Este o reputată traducătoare.
În Colecția Dan Petrescu și Thérèse Culianu-Petrescu se găsesc diverse rapoarte care poartă antetul Ministerului de Interne și al Inspectoratului Județean Iași al Securității și conțin informații despre cei doi soți culese cu ajutorul ”surselor.” Astfel de documente sunt foarte relevante pentru înțelegerea modului în care percepeau autoritățile comuniste în general și Securitatea în particular acțiunile care erau în contradicție cu ideologia regimului comunist sau cu logica de funcționare a statului-partid. Astfel, ca efect al ”urmăririi informative,” se menționează că Thérèse Culianu-Petrescu ”continuă să aibă aceleași preocupări de a întreține relații cu lectorii francezi aflați la post în Iași, intermediind astfel de legături și soțului ei, Dan Petrescu,” că ”are un frate plecat ilegal din R.S. România în Franța [de fapt în Italia și apoi în Olanda], cu care ține legătura și care are preocupări literare în care denigrează realizările obținute de țara noastră și regimul politic,” că ”a ascultat postul de radio Europa liberă,” că ”a sprijinit în mod activ activitatea literară denigratoare a soțului ei și l-a susținut în orice împrejurare, împărtășind punctul de vedere al acestuia,” că ”a recunoscut faptul că lectorii francezi au făcut numeroase aprecieri cu caracter denigrator la adresa țării noastre și că au fost antrenați și alți intelectuali români.” Această scurtă listă de ”păcate” pe care ofițerii Securității au întocmit-o în 1983, după percheziția domiciliară, reprezintă un mic dicționar al unor fapte curente și recurente, legate mai degrabă de viața cotidiană decât de marile gesturi unice, care îi definesc pe cei care trăiau gândind altfel și acționând diferit de ceea ce reprezenta norma convențională sub comunism. Într-un regim nedemocratic, asemenea mici fapte, nu trebuie uitat, aveau consecințe dramatice pentru persoanele în cauză.