Pasărea însăși a fost o figură centrală în opera lui Baász. În prefața catalogului de expoziție Pasărea și lumea păcii din 1986, artistul explică folosirea motivului etern al păsării. Conform acestui text, pasărea apare ca simbolul puterii creatoare artistice în opera lui. Aripile – prezente în arta lui Baász și fără trupul păsării – ne amintesc de opțiunile, posibilitățile noastre.

În imprimarea serigrafică din 1984 suntem confruntați cu două tipuri de reprezentări ale pasării. În primul rând, vedem un stol de păsări zburând împreună pe dreapta, organizat, pe un fond albastru. În al doilea rând, vedem o vrabie, care nu este un animal real, ci o jucărie de tip wind-up, care trăiește numai dacă este activată. În ciuda dezavantajelor, vrabia e mult mai mare decât păsările reale. Această operă stigmatizează încă o dată emigrația, făcând o paralelă între păsările călătoare și prietenii lui Baász. Conform unei alte interpretări, cele șapte păsări călătoare simbolizează cele șapte scaune secuiești, adepte ale valorilor tradiționale, pe când vrabia poate fi interpretată ca alter ego-ul artistului, care optează pentru valori și metode proaspete și alege să se concentreze pe viitor în locul trecutului.