Cristina Lungu a fost cel mai tânăr erou-martir al Revoluției din decembrie 1989 din Timișoara. Când a murit, împușcată în inimă de unul din gloanțele trase de pe acoperișul Centrului de Cercetări din Calea Girocului,  Cristina Lungu avea numai doi ani și jumătate. A murit pe strada Ariș din Timișoara, la intersecția cu Calea Girocului, în brațele tatălui său și alături de mama sa. Destinul ei este simptomatic pentru soarta celor mai multe dintre cele peste 1.000 de victime ale Revoluției Române din 1989,  care și-au pierdut viața nu într-o încleștare directă cu aparatul de represiune, ci pentru că s-au găsit în locul nepotrivit într-un moment nepotrivit, atunci când un glonț rătăcit sau ricoșat le-a curmat viața.

Momentul tragic este relatat și într-una dintre cărțile publicate la editura Memorialului Revoluției din Timișoara astfel: ”Era un moment de acalmie, pe la ora 22:00, după ce se trăsese intens în apropiere, în Calea Girocului. Au ieşit la intersecţia străzii Negoi cu Arieş şi Calea Girocului. La un moment dat, Cristina a căzut. Tatăl a crezut că s-a împiedicat, deoarece nu s-a auzit niciun zgomot deosebit. Când a ridicat-o, Doru Lungu a constatat că îi curge sânge din gură. Atunci a fugit cu ea la Spitalul Judeţean la Urgenţe: ’Şi de-abia dimineaţă, pe la 4:00, am aflat, mi-a zis cineva că, de fapt, a fost împuşcată şi murise pe loc. Am vrut, cineva de acolo mi-a zis, să fug repede la Morgă s-o iau, fiindcă altfel n-am s-o mai pot obţine.’ Pentru că îi era teamă că trupul ei va dispărea definitiv în acţiunea criminală de ştergere a urmelor represiunii revoltei populare, tatăl ei era hotărât să o ia de la Morgă, deşi i-ar fi fost aproape imposibil să o înhumeze oficial, căci nu avea documente. Dar nu a ajuns la ea, deoarece a primit sfatul să se ferească, să nu se pună în pericol, căci două persoane de la Securitate fac investigaţii la Morgă despre cei decedaţi. Abia joi după-amiază, în 21 decembrie, a reuşit să recupereze trupul, norocul (dacă noroc se poate numi în aceste condiţii) fiind că nu a fost pusă în lotul ce va ajunge la Bucureşti pentru incinerare.” (Szabo 2014)

La parterul clădirii care adăpostește Memorialul Revoluției din Timișoara se găsește un colț tematic dedicat acestei eroine-martir. Portretul său, donat de familie acestei instituții în anul 2001, este acoperit de un geam găurit în mijloc în urma impactului cu un glonț. Geamul provine de la un magazin din centrul Timișoarei, din Piața Operei, un loc în care au avut loc între 17 și 22 decembrie 1989 violente schimburi de focuri. În portofoliul Memorialului Revoluției se mai află, în legătură cu cazul tragic al celei mai tinere victime timișorene din decembrie 1989, și câteva mărturii ale părinților acesteia, precum și unele informații care refac contextul istoric, dar și familial al Cristinei Lungu.