În 1992, sora lui László Szabédi, Rozália Székely, a transformat una dintre încăperile casei familiale din Cluj într-o cameră memorială. După moartea ei în 1996, familia a donat casa Societatății Maghiare de Cultură din Transilvania. Anul următor, Societatea a început identificarea moștenirilor literare disponibile ale scriitorilor maghiari din Transilvania și în acest scop a adresat un apel către moștenitorii a aproximativ 50 de autori, document semnat de către Gyula Dávid și József Kötő. Scopul principal al colectării fost păstrarea documentelor literare în Transilvania, prezervarea lor, respectiv menținerea lor într-o arhivă accesibilă pentru cercetare.

Până în 2002, capacitatea de stocare a Casei Memoriale a atins limitele sale, iar renovarea și extinderea casei cu trei camere a devenit iminentă. Grație granturilor acordate în Ungaria, Societatea a reușit să extindă clădirea cu un etaj suplimentar. Noua clădire a fost inaugurată doi ani mai târziu, în 2007, cu ocazia aniversării centenarului lui Szabédi László. În acest timp, cărțile din moșteniri au fost aranjate pe rafturi, și camera memorială a fost amenajată conform dorințelor testatorului.

În 2008, József Kötő a lansat un nou apel în mass-media transilvăneană cu scopul de a colecta materiale noi. Drept urmare, colecția Casei Memoriale a fost lărgită cu documente ce țin de domeniul istoriei teatrului.