Când Statul Naţional Legionar a fost proclamat în septembrie 1940, Ion Raţiu a decis să demisioneze din funcţia pe care o deţinea în cadrul legaţiei României din Londra şi să solicite azil politic în Marea Britanie deoarece nu dorea să fie în serviciul noului regim fascist de la Bucureşti. Acesta s-a implicat în organizarea exilului ronânesc şi a lucrat ca jurnalist specializat în teme legate de România. Din această poziţie, Raţiu a dobândit o cunoaştere aprofundată a problemelor politice ale Europei de Est postbelice. Pe lângă emisiunile de radio şi articolele din ziare, expertiza sa s-a concretizat şi într-o serie de contribuţii academice precum cărţile publicate în limba engleză:Policy for the West (Politică externă pentru Occident; 1957), Contemporary Romania: Her Place in World Affairs (România contemporană: locul ei în politica mondială; 1975), and Moscow Challenges the World (Moscova sfidează lumea; 1986). Deşi publicată în 1986, prima variantă a cărţii Moscow Challenges the World a fost scrisă între anii 1946–1950, când din cauza problemelor de sănătate Raţiu a petrecut petrecut perioade îndelungate într-un sanatoriu din Elveţia. Din cauza faptului că Raţiu şi-a iniţiat propria afacere în a doua oarte a anilor 1950, acesta a investit mai puţin efort în continuarea cercetărilor sale. Aceste activităţi academice au fost reluate în anii 1970, iar oportunitatea de a publica manuscrisul de la sfârşitul anilor 1940 într-o formă adăugită a apărut la mijlocul anilor 1980. În acea perioadă, intensificarea Războiului Rece din prima parte a administraţiei Reagan a crescut interesul publicului privind contribuţii legate de Uniunea Sovietică şi politica sa externă. Cartea reflectă abordarea teoretică marcată de conceptul de totalitarism care era dominant în mediul academic occidental la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950.
În cele patru părţi ale volumului, Raţiu oferă o analiză critică a surselor intelectuale şi a componentelor esenţiale ale idologiei oficiale marxist-leniniste; furnizează o explicaţie pentru succesului Revoluţiei bolşevice din Rusia; analizează strategiile şi tehnicile folosite de Moscova pentru a “exporta” revoluţia şi furnizează o incursiune privind mecanismele de funcţionare ale economiilor comuniste şi a efectelor sociale ale acestui sistem economic. Cea mai relevantă contribuţie a cărţii lui Raţiu la mai buna cunoaştere a sistemului sovietic constă în analiza strategiilor dezvoltate de Moscova în vederea manipulării comuniştilor sau a simpatizanţilor comunişti din fara graniţelor pentru a-şi atinge scopurile: “În gândirea comunistă nu este nicio diviziune între politica internă şi externă. Lumea se împarte pe verticală în bucăţi. Iar pe orizontală se împarte pe două paliere: exploatatorii şi exploataţii. Există doar o singură ‘naţiune,’ proletariatul, şi un singur duşman, capitaliştii şi lacheii lor. Ca urmare, adevărata patrie a ‘naţiunii’ este teritoriul unde duşmanul este învins” (Raţiu 1986, 106).” Urmând acest argument, Moscova a prezentat “apărarea” Uniunii Sovietice ca pe “prima datorie a tuturor comuniştilor, fie că trăiesc în Rusia sau în afara ei” (Raţiu 1986, 166–168). Conform analizei lui Raţiu, aceste strategii sovietice au reprezentat instrumente eficiente de a influenţa dezbaterile în spaţiul public occidental şi de a extinde numărul de state subordonate Uniunii Sovietice în rândul ţărilor în curs de dezvoltare.